La arme (M. Eminescu)
Auzi departe striga slabii
Si asupritii catre noi,
E glasul blândei Basarabii
Ajunsa-n ziua de apoi.
Si sora noastra cea mezina
Gemând sub cnutul de calmuc
Legata-n lanturi a ei mâna,
De streang târând-o ei o duc.
Murit-au… poate numai doarme
S-asteapta moartea de la câni
La arme,
La arme, dar români!
Pierit-au oare toti vultanii
Si soimii muntilor Carpati,
Voi, fii ai vechei Transilvanii
Sunteti cu totul enervati
Si suferiti în înjosire
De la Brasov pân-la Abrud,
Ca sa va tie în robire
Fino-târtanul orb si crud.
Si nimeni lantul n-o sa farme,
N-aveti inime, n-aveti mâni?
La arme, la arme,
La arme, frati români.
Maghiar, tatar cu cap de câne
De noi si azi îti bati tu joc…
Sub pumnul nostru vii tu mâne
Stramutam falcile din loc,
Si limba ta muiata-n ura
Ti-om smulge-o, câne tu, din gât,
Ti-om baga pumnul nostru-n gura
Caci, câne, te iubim atât.
Si bratul nostru-o sa va farme
Si robi veti fi, mariti stapâni,
La arme, la arme
, La arme, frati români!
Iar tu, iubita Bucovina
Diamant din steaua lui Stefan
Ajuns-ai roaba si cadâna
Pe mâni murdare de jidan,
Rusinea ta nu are saman
Pamântul sfânt e pângarit…
Misel, si idiot, si faman,
Ce ai mai sta la suferit,
De-acuma trâmbiti de alarme,
Naltati stindardul sfânt în mâni
La arme, La arme, dar români.
Pierduti sunteti pe Cris si Mures,
E moarte, e lesin, e somn?
Au Dragos nu-i din Maramures,
Au n-a fost la Moldova Domn?
N-ai frânt a dusmanilor nouri,
N-ai frânt pe lesi si pe tatari,
Au Dragos, vânator de bouri,
N-ai sa vânezi si pe maghiari?
Rusine pentru cel ce doarme,
Sculati ca sa nu muriti mâni
La arme, La arme, dar români.
Din laur nemuritorii ramuri
O, tara pune-n frunte azi
Si-n tricolorul mândrei flamuri
Sa-nfasuri pieptul tau viteaz.
Si smulge spada ta din teaca
Si-ti cheama toti vitejii tai.
Si la razboi ea demna pleaca
Cu pui de soimi si fii de zmei
În rânduri, rânduri ea sa farme
Calmuci, tatari, dusmani, stapâni,
La arme, la arme, La arme, fratii mei români.
În Basarabia-i priveghi şi cânt de jale
Vlad Pârãu
Privind la graniţele sfâşiate,
La Prutul care apã nu-i, ci-i sânge,
Întreaga Românie-n chin se zbate,
Trecutu-nveninate lacrimi plânge…
V-aţi rupt voi, fraţilor, de orişice speranţã
Când dupã nouãzeci puteam sã ne unim,
Şi somn otrãvitor cu iz de ignoranţã
În sufletele voastre ţinut-a loc de imn.
Acum, deja-i târziu pentru cãinţã,
Vrãjmaşii nici atât nu ne permit,
Şi-un strâmb hotar, altar de suferinþã
Pe veci se aflã-n toţi pecetluit!
Cum poate încã-acest Pãmânt
Departe fiind de Patria strãbunã,
Sã nu se nãruie ca un strãvechi mormânt
La urmãtorul rãsãrit de lunã?
Cum de existã încã-o zi de mâine
Când tot ce-a fost e-atât de viu, şi-apoi
Cum schilodit-au România ca pe-un câine
Când toţi am stat, privind, fãrã de noi?
O, Doamne, ultima dreptate,
Şi noi suntem ai tãi, nu ne uita!
Schimbã Tu cruntul viitor şi, poate,
Sã surpi acest hotar cu mila Ta!
Iar peste voi, blestem prea greu sã cadã,
Netrebnici fii ai ţãrii, de-o veţi lãsa acum
Unirea cea din veacuri doritã sã n-o vadã
Sã nu pãleascã iar pe gloriosu-i drum!
Dar ce folos au astãzi aceste versuri seci
De nimeni nu citeşte şi nimeni nu le-ascultã?
Alţii s-au pus sã scrie dictatele din veci,
Al nostru chin de moarte şi suferinţã multã…
În Basarabia-i priveghi şi cânt de jale,
Naţiunea e un cimitir ce plânge-va,
Dar lacrimi nu-s şi când respiri te doare…
Cum puteţi suporta aşa ceva?
Imnul Basarabiei
Vlad Pârãu
Pe Prurul ars de soare, pe Prutul ars de sânge,
Istoria se scrie, istoria se plânge
Şi stãm uitaţi de veacuri, statui în hora mare…
Fracturã-a unitãţii, îmbrãţişarea doare.
Şi ne-am uitat de nume, şi ne-am uitat de limbã,
Iar pentru noi în veci nimic nu se mai schimbã,
Cãci jarul care-n inimi dospeşte înfrãţirea
Doar el reînviat, poate-nãlţa Unirea.
Noi stãm, muşcãm din pâinea rotundã, mare, sfântã,
Ce naşte comuniunea, familia şi Neamul.
La masa încrustatã, sub plopi ce nu cuvântã,
Ne-mpãrtãşim din Trupul ce-n veci nu-şi schimbã hramul.
Şi tot astfel, rãscoaptã în vatra strãmoşeascã
E ţara ca şi pâinea rotundã şi frumoasã,
E România Mare ce-n noi vrea sã se nascã
Ducând cu ea prea-plinul cuvântului “acasã”.
Voi, fii ai nemuririi, sã nu uitaţi acestea!
Cu toţii-n lumea mare avem aceeaşi soartã,
Acelaşi neam şi limbã ce-şi scriu cu greu povestea,
Aceeaşi mare casã, aceeaşi veche poartã!
Sã nu ne despãrţim, orice ar fi în lume,
Oricât de multe hãuri în cale ni se cascã,
Noi toţi avem O mamã, noi toţi avem UN nume,
Noi suntem viitorul – Naţiunea Româneascã!
Pe Prutul ars de soare, pe Prutul ars de sânge,
Astãzi sã sune doar “Deşteaptã-te, Române!”,
Sã vezi frate pe frate la pieptul sãu cum strânge,
Cum dragostea de ţarã e tot ce ne rãmâne!
Şi amintind de Ştefan cel Mare şi cel Sfânt
Voi luaţi în mâini şi-n suflet Spada Limbii Române,
Şi cu Hristos în inimi uniţi acest Pãmânt,
Patria strãmoşeascã şi gliile strãbune!
Apoi, fiind ACASÃ în România Mare,
Sã v-aşezaţi la cina cea de tainã şi, frãţeşte,
Împãrţind pâinea rotundã, sfântã, pentru fiecare,
Sã simţim cu toţii gustul unui TOT ce ne uneşte!
Voroava
de D.Ion
Cu crucea si cu palosul în mâna
Cel care’n veacuri a rasbit streinul,
Va’ntreb, Io Stefan Voevod ot Putna:
Hatmanii mei, au unde ni-i Hotinul?
Io, care’n patru zaci si sapte lupte
Am pus cu voi acestei tari temeiul,
Va’ntreb, Io Stefan Voevod ot Putna:
Mazâlii mei, au unde ni-i Orheiul?
Curs’a sângele în râuri pâna când
Am întarit hotarele ca roca;
Va’ntreb, Io Stefan Voevod ot Putna:
Razasii mei, au unde ni-i Soroca?
Prin vitejie am ramas Cel Mare
Asa cum scrie’n letopiset slova;
Va’ntreb, Io Stefan Voevod ot Putna:
Urmasii mei, au unde ni-i Moldova?
Urmasii mei!… De nu sunteti voi vrednici,
Voiu trezi pe Tautu, pe Duma,
Pe Micota, pe Boldur, pe Mohaila,
Pe toti acei ce-avura’n leaturi rost
Si spre rusinea voastr’a tuturora
Oiu întregi cu ei Moldova cum a fost…
MESAJ BASARABIEI
-Ovidiu Ţărău – scrisă în copilărie -
Ati fost, de veac mai mult de-o jumatate, Sub neagra asuprire comunista…
Dar inima româna nu va bate?
Da, ati avut istoria prea trista,
Si Rusia v-a fost mult timp stapâna, Dar n-aveti voi o inima româna?
Acum, ca patria va e Golgota,
Uniti-va în lupta patriota!
Înlaturati un jug ce v-a supus,
V-a umilit din zori si pâna seara!
Dar iata, comunismul a apus!
Acum nu vreti sa va uniti cu tara?
Un vis ce-l am, atunci se va-mplini
Când România iar se va-ntregi…
De ce sa ne desparta râul Prut
Cand mama Dacie frati ne-a facut? Trecutul nostru desfiinteaza vama… Uniti-va, frati moldoveni, cu MAMA!
Balada
de Andrei Strâmbeanu
Pe la miezul verii,
La Masa Tacerii,
Sed pe scaune, tacuti,
Doisprezece surdomuti.
Nu-s betegi de betegie,
Ci sunt hoti de meserie.
Le-a-nghetat pe fata ciuda
Si toti seamana cu Iuda.
Taca mutii ca pamântul,
Eu i-aud ce spun cu gândul:
“Masa asta ca un soare,
Ca o Românie Mare,
Sa nu aiba ea sertare
Pline cu margaritare?
Cu argint,cu nestemate
Si cu aur în carate?
Nu se poate!
Nu se poatei!”
Apucând ciocan si dalta,
Sar la cina cea de piatra.
Bat de tremura gradina,
Bat pân’ cade Bucovina.
Taie si cu sabia
Herta, Basarabia.
Insula, Cadrilaterul
Haicuite-s tot cu fierul.
Schingiuesc Ardealul, dar
Nu gasesc nici un sertar,
Si nici un margaritar,
Si nici macar treizeci de arginti.
Geaba mai scrâsnesc din dinti.
Gasesc mersul lor pe brânci,
Pîn’la gura unei stânci.
Aici,tot din piatra-aleasa,
Alt Brâncusi ciopleste-o masa.
Tot rotunda, ca un soare,
Ca o Românie Mare.
Masa fara de sertare,
Masa pentru cugetare.
Om cu chip dumnezeesc!
Surdomutii-l rastignesc
Chiar pe masa cea rotunda,
Fug apoi sa se ascunda
În Carpati, în fundul zarii.
Ah, ce oameni neacatarii!
Fug prin cronicile tarii…
Mai multe poezii despre/pentru Basarabia aici – sectiunea de versuri
Septembrie 16th, 2007 at 4:05 pm
BASARABENI CU TRICOLORU-N FRUNTE
Basarabeni cu Tricoloru-n frunte
Ce-aţi proclamat regină limba noastră,
Făcurăţi pe vecini să se încrunte,
Dar v-aţi impus vorbirea cea măiastră!
Româna limbă iar răsună dulce
Din Prut la Nistru, ca odinioară,
Ruseasca o să plece să se culce,
Căci graiul cel latin stăpân e-n ţară!
I-aţi aruncat în lada cu gunoaie
Corsetul care mult îl sufocase,
Azi limba-i re-mbrăcată-n mândre straie
De litere latine luminoase…
Cinstire vouă, nobili fraţi de sânge,
Cinstire vouă, viţă de Muşatini!
Chiar dacă-n România uneori se plânge,
I-aţi dat speranţe greu să le mai clatini.
Când Ţara Mamă va-nflori din muguri,
Veţi reveni la Ea, căci vă aşteaptă;
Tu, Basarabie-ncărcată de belşuguri,
Vei fi a României parte dreaptă!
Iar Patria, cu braţele întinse,
Îşi va primi cu drag răpita Fiică,
Şi-n Horele Unirii-atunci încinse
Toţi se vor prinde liberi, fără frică.
Voi, Moldoveni, cu Tricoloru-n frunte,
Voi, fraţii celor ce-conjur Carpaţii,
Veniţi să facem peste Prut o punte,
Să vad-o lumea-ntreagă ce pot fraţii!
Vom fi-mpreună pentru veşnicie
Şi nici o forţă n-o să ne separe,
Pe hărţi repunem vechea Românie,
Căci proclamăm pe veci UNIREA MARE!
| Cristian Petru Balan
– membru al Uiunii Scriitorilor din Romania -
PS – Cat despre poezia despre Basarabia, scrisa de lui Eminescu (destul de putin cunoscuta maselor largi de cititori romani), ea ar merita tiparita intr-un volum aparte, unde fiecare strofa sa aiba o ilustratie color, iar un compozitor inspirat sa o imbrace intr-o haina melodica vibranta care sa devina un imn de redesteptare nationala. CPB
Ianuarie 14th, 2008 at 2:50 am
Vreau sa adaug aici o poezie aproape necunoscuta a lui Mihai Eminescu. Ea nu are nici o legatura cu Basarabia, dar ar merita republicata si de Dv. la rubrica potrivita. Este frumosul “Imn religios”, care vine ca o palma pe obrazul celor care sustineau ca Luceafarul nostru a fost un ateu declarat (vezi: IMPARAT SI PROLETAR – “Religia? O fraza de dansii inventata ca, prin a ei putere sa va aplece-n jug…” etc., etc.), uitand ca, de fapt, in acele randuri, autorul cita discursul Proletarului, nicidecum ideile proprii). In realitate, Mihai Eminescu s-a dovedit un poet profund religios. Numeroase alte randuri despre divinitate, notate fie in proza, fie in alte versuri, o dovedesc cu deplina claritate. Printre ele, iata si acest inaltator “Imn religios”, care ar fi putut deveni Imnul National al Romaniei si care isi asteapta in continuare un compozitor inspirat care sa il imbrace intr-o stralucita haina melodica:
Imn religios
Etern, Atotputernic! O! Creator sublime!
Tu, ce-ai dat lumii viatã si omului cuvînt,
În tine crede, sperã întreaga Românime…
Glorie tie-n ceruri! Glorie pe pãmînt!
Sub ochii tãi, în lume, lungi valuri de-omenire
Pe marea vesniciei dispar ca nori în vînt.
Si-n clipa lor de viatã trecînd, strigã-n uimire:
Glorie tie-n ceruri! Glorie pe pãmînt!
Tu din sãmînta micã înalti stejarul mare,
Tu junelor popoare dai un mãret avînt,
Tu-n inimile noastre ai sacre, vii altare,
Glorie tie-n ceruri! Glorie pe pãmînt!
Mihai Eminescu
Ianuarie 18th, 2008 at 11:04 pm
Mult e dulce si frumoasa
Limba ce-o vorbim
Alta limba armonioasa
Ca ea nu gasim ,
Salta inima-n placere
Cand o ascultam
Si pe buze-aduce miere
Cand o cuvantam .
Romanasul o iubeste
Ca sufletul sau
Vorbiti , scrieti romaneste
Pentru Dumnezeu
(dragos_ucj@yahoo.com)
Aprilie 4th, 2008 at 3:10 pm
tare frumos
Iulie 4th, 2008 at 8:38 pm
Lacrimi pentru neamul meu
Am îmbătrânit de dor de ţară
Printre-a mele vise dulci, cuminţi
M-ai chemat să mai rămân o seară
Însă n-am răbdat să mă mai minţi.
Codrii deşi din dulcea Bucovină
Reaprind noi candele-ntre sfinţi,
Tu rămâi ca să le plângi de milă,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.
Iarba-i arsă şi-are gust de sânge,
De la moşi de-ai noştri sau părinţi
Totu-n jur renaşte ori se frânge,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.
Cimitire vechi se-mpart în două,
Trupuri reci cu suflete fierbinţi
Nu au voce să se plângă nouă,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.
Ai înmormântat a noastră limbă
Într-un lagăr trist făr să presimţi,
Cum că lupul dacă păru-şi schimbă
Eu o să mai rabd să mă mai minţi.
Titu – 15.01.2006
Dimitrie-Sorin Pană
Iulie 25th, 2008 at 10:22 am
Imn României eterne
Din toate e Moldova neînvinsă,
De la Focşani, la Iaşi şi Piatra Neamţ,
De orişice duşmani a fost cuprinsă
Ea şi-a făcut tranşee orice şanţ!
E Dacia de necuprins prin arme
Indiferent ce nume a purtat,
Când, asurziţi de tragice alarme,
Am auzit imperii c-au crăpat!
La poarta ei s-au şi oprit romanii,
Barbarii au trecut sau au murit,
Din răutăţile cele mai stranii
Mai sunt doar umbre luminând în mit.
Dar mai ales germanii, apoi ruşii,
Nu au putut învinge pe aici,
Când ne-au ucis, ne-au renăscut obârşii
Chiar dacă în hotarele mai mici!
Istoria mai uită să transcrie
Un gând, chiar prin el însuţi, neînvins,
Despre orice fragment de Românie
Care în hărţi şi timp e necuprins.
Puţine teritorii, dar totale,
Din poftele străine sau salvat,
Când românimea era pe o cale
De unde nimeni nu a mai scăpat.
Cuprinsă de războaie mondiale,
De pofte de imperii cu zăvor,
Moldova n-a cedat pe nici o cale
Chiar de-a pierdut pământuri şi popor.
Ba frântă peste Prut şi Nistru,
Ba despărţită de păduri de fagi,
Ba înrobită unui timp sinistru,
Da, s-a salvat de anii cronofagi!
În nord Moldova şi-a pierdut lumina
Şi soarele de dincolo de Prut,
Fără Bugeac şi fără Bucovina
E ca o literă ce n-ar găsi cuvânt!
Timocul, toţi ai noştri, îl omis-a,
Cadrilaterul, alt înstrăinat
La fel ca România de pe Tisa,
A fost furat prin mincinos tratat.
Din Maramureş ne-a rămas o parte,
„Banatu-i fruncea” unui cap tăiat,
Plâng prin Balcani Aromânii aparte…
Născuţi eterni, dar înrobiţi treptat.
Moldova e nebiruită toată,
Şi sunt provincii româneşti cu ea,
Iubiţi această ţară fermecată
Lumini de lacrimă în ochi de stea.
Orice va fi în viitor să fie,
Orice pericole mortal ne-ar vrea,
Iubiţi eterna noastră Românie
Cu multe ţări române lângă ea!
*
De fapt, duşmani, veniţi spre România
Cum v-a plăcut şi cum aţi mai făcut,
Ne veţi simţi în lupte, iar, mânia
Doar, pentru voi, avem destul pământ…
Daniel Mihu
Octombrie 10th, 2008 at 8:02 am
NOI
Noi am luptat din mosi-stramosi,
Cu valuri de cotropitori, intruna,
Cu viata-n noi muream voiosi
Si strasnic ne-aparam tarana!
De bucurie rar avuram parte
Si-n pace doinele ni le-am cantat,
Iar moartea nu era o moarte,
Era exemplu de iubire dat!
Iubire pentru viata-n libertate,
Pentru pamant si pentru fericire,
Iubire de la frate catre frate
Dorinta de reintregire!
Asa s-au ridicat la cer, eroi,
Ca Decebal si Tepes si Mihai,
Si ning caldut acum spre noi,
Redandu-ne iubirea pentru plai!
Noi n-am uitat si inca stim
Ca Romania nu e-ntreaga,
Si inca plangem si iubim
Pe sora noastra Basaraba!
Dar strigate de intregire
Ne-ajung din umbra altui veac,
Sa spunem toti intr-o simtire:
Noi suntem neam din neamul dac!
Octombrie 11th, 2008 at 12:41 am
Amnezici pentru … totdeauna
Ai rămas doar o carte prăfuită de ani
Aruncată-n cenuşa unei naţii apuse,
Răstignită de lupte, sărăcită de bani,
Încă porţi amăgirea unei fete seduse.
Îţi lipseşte coperta şi o parte din limbă
Ce-a rămas arestată undeva peste Prut,
În erata de vise toată lumea se schimbă
Noi ucidem trecutul pentru alt început.
Nu mai porţi amintirea corifeilor ţării
Ale căror sonete ruginii ne înving,
Mii de lacrimi uitate între algele mării
Ne evocă trecutul, după care se sting.
Plânge iarba, pădurea dă semne de boală
Pe la colţuri de uliţi îndeobşte se moare,
In mormintele vremii viata pare mai goala
Când ades se renunţă a mai pune o floare.
Praful vremii afundă dreptul către istorii
In mocirla croită după false modele,
N-avem ochi să cunoaştem ale patriei glorii
Şi-a lor fapte de aur luminate … de stele.
Titu – 24.02.2006
Sorin Dimitrie Pană
Odă inaintaşilor
Octombrie 21st, 2008 at 3:37 am
Lacrimi pentru neamul meu
Am îmbătrânit de dor de ţară
Printre-a mele vise dulci, cuminţi
M-ai chemat să mai rămân o seară
Însă n-am răbdat să mă mai minţi.
Codrii deşi din dulcea Bucovină
Reaprind noi candele-ntre sfinţi,
Tu rămâi ca să le plângi de milă,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.
Iarba-i arsă şi-are gust de sânge,
De la moşi de-ai noştri sau părinţi
Totu-n jur renaşte ori se frânge,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.
Cimitire vechi se-mpart în două,
Trupuri reci cu suflete fierbinţi
Nu au voce să se plângă nouă,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.
Ai înmormântat a noastră limbă
Într-un lagăr trist făr să presimţi,
Cum că lupul dacă păru-şi schimbă
Eu o să mai rabd să mă mai minţi.
Titu – 15.01.2006
Dimitrie-Sorin Pană
Ianuarie 2nd, 2009 at 9:15 pm
NOI ROMANII
NE-nflacaram si spunem cu ardoare:
“Frumoasa-i tara noastra ca o floare!”
Caci, in vartejul vetii personale,
Uitam ca ii lipseste din petale.
(>TRAIAN ASANAT<)
Nu-mi place urarea “LA MULTANI ROMANIA!” care se face in mod frecvent. Aceasta urare cred ca se face,de marea majoritate, cu gandul la Rominia din actualele hotare, nu la cea dodoloata.
Ianuarie 11th, 2009 at 11:48 pm
darrrr am si eu o intrebare:-? de ce nu se unesc:-? care e problema? sunt foarte interesata:).
Ianuarie 19th, 2009 at 6:26 pm
La ceas de despărţire
(La moartea lui Grigore Vieru)
A început să ningă a jale peste Prut
Omătu-i plin de lacrimi, în bocete fiori
Răsar peste colina în care s-a pierdut
Simţirea românească a unui „pod de flori”.
Pe uliţa credinţei nu-i loc de închinare
Surorile-s plecate, istoria se schimbă
Acolo unde neamul mai cere îndurare
El a uitat de mamă dar n-a uitat de limbă.
Moldova-i mai săracă la ceas cu despărţirea
Şi Nistrul se opreşte, din ce în ce mai frig
Se face în mormântul săpat în amintirea
Poetului de ţară ce-a fost, …Vieru Grig.
La decesul lui Grig Vieru
Titu – 19.01.2009
Dimitrie-Sorin Pană
Ianuarie 31st, 2009 at 12:30 pm
darrrr am si eu o intrebare:-? de ce nu se unesc:-? care e problema? sunt foarte interesata:)
incerc sa-ti raspund in 1991 presedintele Snegur a venit la Bucuresti ,la iliescu sa puna la cale reunirea la tara muma a Moldovei de peste prut ,dar cum moscova nu era de acord si cum ilievici trebuia sa fie ascultator a raspuns nu ,nu ne trebuie …atunci a fost ocazia reintregirii ,atunci a fost zdrobita si zvarlite la lupi sperantele fratilor nostrii si-a noastre ,a celor ce doream si asteptam acest fapt ….acum …..
Ianuarie 31st, 2009 at 7:18 pm
Scrisoare din Basarabia
Cu vorba-mi stramba si pripita
Eu stiu ca te-am ranit spunand
Ca mi-ai luat si grai si pita
Si-ai navalit pe-al meu pamant.
In vremea putreda si goala
Pe mine, frate, cum sa-ti spun,
Pe mine m-au mintit la scoala
Ca-mi esti dusman, nu frate bun.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel slutit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne,-am fost mintit!
Cu pocainta nesfarsita
Ma rog iubitului Isus
Sa-mi ierte vorba ratacita
Ce despre tine, frate,-am spus.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Afland ca frate-mi esti, odata
Scapai o lacrima-n priviri
Ce-a fost pe loc si arestata
Si dusa-n ocna la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei
Ocnasii scot si astazi sare
Si nu mai dau de fundul ei.
Din Basarabia va scriu,
Dulci frati de dincolo de Prut.
Va scriu cum pot si prea tarziu,
Mi-e dor de voi si va sarut.
Grigore Vieru
Februarie 18th, 2009 at 11:56 am
Român… “sfânt popor”
Când nu mai ai nici o speranţă
când valuri mari de ură
te atacă cu furie
izbind neîncetat
în luntrea viaţii tale
şi marea furtunoasă
ţi-se ridică-n faţă
învăluită-n ceaţă
şi nu mai ai nici o speranţă…
Nu te lăsa tristeţii
fi tare pân-la capăt
tu cel ce treci oceanul vieţii
tu cel neînfricat
neînduplecat
neabătut, tu mergi frumos
mergi mai departe
spre înalt
după Iisus Hristos.
Oricât de tare-i răul
şi-n orice măsură
când cei ce te înconjoară
te lasă pradă durerilor amare
şi nu mai ai nici o speranţă
o mâna prietenească
îţi vine-n ajutor
cu tine alături
în această luptă
Iisus va fi biruitor.
Aşadar… « copile dragă »
veghează şi te roagă
în « Ţara Veşniciei »
o să se termine
şi lacrimi şi suspine.
E prea multă tristeţe, prea ne-am săturat de laudele celor
mândri, de ocările celor necredincioşi.
Februarie 18th, 2009 at 12:02 pm
Picură picături de iubire şi dor
Picură picături de iubire şi dor
din Înalturi, peste mine, “Român-Popor”.
Tu, Înger al destinului, care
ţi-ai întins aripile strângându-mă în palmele Tale
Din străfunduri să renasc ca un ecou
plutind, amândoi Tu şi eu,
Învăluiţi în mantia misterului
în ameţitorul dans spre treptele Cerului.
Timid, în dorul de zbor, frumuseţi neştiute din zări,
pulsând fior mă cheamă la Cina Dorinţelor,
Spre împlinirea unei Taine în timp
în bezna întunericului ca o făclie arzând.
Chemarea, mă atinge în calde valuri de iubire
remodelându-mi firele de viaţă plăpânde.
Rotunjindu-mi sufletul uşor, cu zâmbetul iertării…
în secunde alungându-mi amintirea durerii.
Respiraţia tot mai aproape vibrând,
tandrele cuvinte ale revederii, păstrând.
Revărsând peste mine parfumul veşniciei,
îmi şterge trecutul din perdeaua cenuşie
Modelat cu răbdare, de palmele fierbinţi ale Chipului
mă ridici la slava şi mărirea curată a “Fiului”.
Pacea din colţişorul de suflet, sentimentul iubirii
mă redă “Nou Născut la Fântâna Înţelepciunii”.
Florile, împletind picături de iubire şi dor,
dă “glas Cuvântului Luminii”
Din Cer, spre Pământ, picurând uşor,
cade peste mine “Român-Popor”,
un dor din dorul intruchipat al “Iubirii”.
Aprilie 8th, 2009 at 1:05 pm
BĂDIEI MIHAI EMINESCU
de Radu Mihai Crişan
-poezie preluata de pe http://altermedia.info-
Tu eşti altarul nostru dac
Şi veşnicia verde
Ne eşti catapeteasmă şi ne dori
Pe-o rană veşnic veche
Învie-ne! Iartă-ne! Judecă-ne!
Iisus te-a-ntrupat pentru-aceasta
Un neam care piere
’Ţi deschide fereastra
Smerite Eminescu
Pe care te-am făcut să plângi
Cu lacrimi moi, de sânge
Te rog, îndură-te de noi
Căci neamul tău
Se frânge
Bădie Mihai
Auzi-ne hai
Şi om şti de-acum
Să-ţi aşternem drum
Să-ţi slujim de iesle
Să suim pe creste
Şi vor pieri câţi nu te-or înţelege
Şi vor via atâţi câţi ţi-or urma
Căci tu ni-eşti pildă şi ni-eşti lege
Pentru-nviere
Pururea
Aprilie 12th, 2009 at 2:45 pm
La colţurile vremii
Privim a nepăsare spre dealurile-sărace
Umbrite de o rană, ce sigur nu-i mai doare
Pe cei ce ţin Moldova şi plaiurile dace
La colţurile vremii, ca marfă de vânzare.
Cum de-au putut cuprinde atâta nepăsare
De n-au privit în urmă la semenii lăsaţi
Să zacă în gulaguri, lipsiţi de alinare,
Cu gândurile duse, spre cei ce le sunt fraţi.
Cu ce au ajutat-o în timpuri de restrişte
Când limba era moartă şi ei asemeni duşi
Spre-ntinsele Siberii, pe cine să mai mişte
Acele clipe grele, când îi privim,ca ruşi.
De ce în 89 nu le-au bătutut în poartă
Acei ce scriu istorii, sub mantia trădării
Au hotărât ca fraţii să aibe-aceeaţi soartă
Croită de monarhii hrăniţi din sânul ţării.
Unde erau ai noştrii, câd bălţile de sânge
Curgeau pe chipuri frânte, adeseori sinistru
Părea întreg norodul, căci nu putea înfrânge
Maşina de războaie ce s-a născut pe Nistru.
Să n-aşteptăm să cadă din ceruri o minune
Căci soarta ne e scrisă asemeni ca-n trecut,
Iar neamul vechii Dacii cu zi ce trece-apune
Când fratele sau sora bocesc la est de Prut.
Titu – aprilie 2009
Dimitrie-Sorin Pană
Aprilie 14th, 2009 at 10:12 pm
Rugă către Dumnezeu
S-a lăsat o noapte neagră
Peste acest meleag trudit,
Geme ţara noastră dragă
Sub calvar dezlănţuit.
Iar se taie crunt în creier
Şi se-aruncă mişeleşte-n
Diabolicul conveier
Tot ce suflă româneşte.
Sârmi ghimpate peste inimi
Trag o brazdă sângeroasă.
Un copil din nou suspină:
I-a rămas departe casa.
Nu mai poate fără vize
Maica sa la piept să-l strângă;
Nu mai poate nici valize
Să-i trimită; Să nu plângă
C-a rămas de Sfinte Paşte
Fără pâinea cea sfinţită
De sudoarea, care naşte
Dragostea neţărmurită.
S-a lăsat cumplita noapte
Peste-această primăvară,
Mamele se roagă toate
Ca feciorii să nu moară.
Bocet greu ne înfioară,
Ne cutremură simţirea,
Şi ne cheamă – a câta oara -
Sa ieşim din amorţire.
Să-nălţăm cu toţi o rugă
Către Domnul, înspre stele,
Să trimită a lui milă
Peste noi, loviţi de rele.
Să-l străpungă pe Urgia
Care nu se mai termină!
Să-l trimită pe Mesia
Să ne scoată la lumină!
Şi de Domnul ne va cere
Jertfa pusă pe altar,
Să găsim în noi putere,
Să ne-aducem viaţa’n dar
Pentru această scumpă ţară
Şi acest iubit popor;
Pentru tinerii ce luptă
Să-şi zideasc-un viitor
Chiar aici, la ei acasă,
Nu prin lume rătăciţi…
DOAMNE, fă să se-mplinească
Ruga celor auziţi!
Aprilie 14th, 2009 at 10:14 pm
poezia de mai sus e a unei tinere basarabence ce a dorit sa ramana in anonimat. Felicitari !
Aprilie 15th, 2009 at 1:38 am
E dureros ce se intampla acum in Basarabia. Tinerii mor pe strada iar presa romaneasca nu pare prea preocupata de aceasta realitate. Senzationalul ne omoara… Uitam ca avem un nean si o parte de pamant romanesc ce trebuie sprijinita prin actiuni concrete si nu doar cu vorbe. Oameni buni, treziti-va! Tinerii chiar mor pe strada in Chisinau. A lua atitudine inseamna ca iti pasa de soarta romanilor de peste Prut.
Aprilie 25th, 2009 at 11:58 am
“Basarabie Uitata”
Lasata in negura uitarii comuniste
Perduta in taciunea durerii staliniste
Basarabia se ineaca in propriash soarta
Suflare slaba,este mai mult moarta.
Calcata secole intregi in picioare
Basarabia iar plinge cu lacrimi amare
Lovita cu insetare de ura nemacinata
Cenusareasa rominilor vrea sa lupte dar e prea mica si speriata
De la Prut spre Nistru ea pasul sil grabeste
Speriata de paginul rus ce iar o prigoneste.
Oaspete in proprieles vise
Vrea sa evadeze dar ii trebue permise
Rapoosa de un hotar ce o raneste
Prutul rana ce nu se mai trezeste
Stramosii batjocoritzi stau la atac in spate
Si o indeamna fa pasul inainte striga”Libertate”
O libertate otravita de rusificare
Cetateni incelulatzi in propriele hotare
Sunt si timpitzi ce ne acuza pe noi rominii
Ci ca ei sunt moldovenii vb rusa dar strigoii,strainii
In lasitate scaldata printre minciuni prea false
Basarabia se sinucide sau moare de armele trase
Lasata pe val in uitare
Pe o nava veche mai mult inecata ce navea scapare
Aruncata in infernul siberiei inghetate
Ea a rezistat spiritul romin a facuto sa treaca peste toate
Lipsita de speranta in seceta cumplita
Nu avea ce minca,de mama parasita
Prinsa in lantul pooterii imperiale
A trecut cu greu a mers printre gloante amare
A fost in tesuturile inimii sapata
I sa implantat un cip de istorie moarta
A fost anihilata de o pootere mincinoasa
De bolsevici incompetentzi ce au facuto proasta
Privata si de proprias mama
Ziceau”Singele cei curge,e singe de satana”
Cu crucea in spinare basarabia se indreapta
In imparatirea unirii unde a mai fost odata
Furata si poosa in 1 rind
Intr-un razboi ce nu era al ei,si nici navea de gind
Sa acapareze alt pamint
Ca noi pe al nostru nul pootem tine unit desi e sfint
Lasata in pribegie de torta rosie ce arde
Neordinara cum eau spoos ea inka se mai zbate
Transformata in ciinele armatei Tariste
Atacata si cu creioane pe hartile comuniste
Vrind sasi curme viata in sihastrie
A inviat dintr-un mugur desi nimeni nu se astepta sa invie
Despartita si de propriash copila
Bucovina acaparata de Ukraina,nu e ea de vina
Ca i sa furat si mama si copila si propriele vise
I sau sadit in loc doar ginduri reci si staliniste
Iau fost arate valorile morale
Prin fructe otravite iau fost paralizate spiritele nationale
Statea ca un fachir pe ace
Lasata in coma nici nu vorbeste,da nici nu tace
Speriata de propriash steaua ce cade
Se da inapoi lumina nui mai bate
Inflorita pe o floare plina de taciune
Straina printre atita lume
Basarabia e perla comoarei rominesti
Minciunile ceau ruginito au fost doar povesti
Calauzita de maestru Vieru
Ea inca mai traeste desi e negru ceru
Ploua cu tunete de aroganta
Ia cauta un adapost fara speranta
Insa dintr-o data o raza parca o supra incalzeste
Ascultind”Desteaptate romine” sufletul ii infloreste
Dar sa uscat printre iarba bolsevica
O tu Basarabia numai scinci nu tre sati fie frica
Si nu plinge ca tia fost furata esirea la mare
Tinde spre carpati,muntii cu cea mai mare valoare
Cu un ideal in fata alergi pe aceiasi pista
Primu a fost M. Viteazu apoi 1918,urmeaza o noua lista
Te inteleg ca teai saturat de acelas porcarii
De faptul ca traesti mereu aceias zi
Lasata in spate o cetate prea crapata
O inima,un suflet,un popor de ele a fost indepartata…
Aprilie 25th, 2009 at 11:59 am
pentru a ma contacta scriti pe ionmd777@yahoo.com
Aprilie 26th, 2009 at 12:48 pm
Respect Besleaga Oana,noi basarabenii itzi miltzumim
Aprilie 26th, 2009 at 2:35 pm
Basarabie Uitata-2parte
Si numai plinge tu draga Putna, ca Stefan ne vegheaza
Desi zimbetul desenat al politzistilor si pe el il impresioneaza
Impresionat Stefan speriat te apara de asupritori
De atitia rusi,comunisti si infractori
De atitzia basarabeni ce sau vindut p/u o 100 de lei falsi
Luind bani de la niste comunisti ce se cred patimasi
Acum p/u voi acei bolsevici timpitzi
Cum vatzi simtzi fara caldura parinteasca de ce va pripitzi?
Printre atitea discursuri superficiale
Printre atitea cuvinte fara de valuare
C a Basarabia sa saturat de politicienii ce ne contopesc
Printr-o politica de rusificare a acestui popor rominesc
II urasc pe acei ce presupun ca ne vegheaza
Ca un aspirator ce economia o impootzineaza
Caci Basarabia si Bucovina sunt blestemul geografiei
Smulse de ghiareleURSS ce era o tirfa plina de mindrie
De ce natzi infruntat tirfa in patruzeci
Dacai infruntatzi forzza comunista disparea in veci
Iubesc mai tare decit pe mine propria tara
Desi iubirea catre ea e schinjiuita de o torta amara
Ca mam saturat sa ne promitetzi marea si sarea
Dar in schimb sa ne poonetzi pe tava teroarea
Da recunosc ca sunt moldovean
Dar dupa natie romin basarabean
Nustiu sigur ce face aici aceasta rusie natie
Ce ne conduce dar nare educatie
Ca tin mai mult la ciinii lor de cit la populatie
Scinteia Unirii p/u ei e o animatie
Asa ca Desteaptate Romine din somnul cel de moarte
Ca doar prin lupta vom fi in libertate
Ca tu esti mugurul ce trebuie sa rasara
Si nu indiferent lupta frate p/u tzara
Ca neam saturat s traim in lumea a treia de desupt
Decit pe voi as prefera mai tare in frunte un mamut
Basarabia tu fiica Roinii ridicate in picioare
Esti rominca nu uita chiar daca doare cel mai tare
Unde e oare Mesia sa ne salveze
Ca Urgiei de noi a incepoot sa nui mai pese
De acest pamint latin a luiTraian
De acest pamint ce se desfiinteaza an de an
Caci sirma ghimpata e peste cap
A ajuns atit de sus inkit de ea nu pot sa scap
In 1991 am avut sansa la reunire
Dar conducatoru era prea slab ca sa intre in imparatie
Acum stiu ca doar prin singe o vom cistiga
Dar voi va temeti sa muriti si p/u propria patrie,a ta
Respect acum p/u Sfatul Tarii ce a votat Unirea
La noi Parlamentul voteaza doar a bogatiei impartirea
Basarabia stie ca nu se va uni prin politicieni corupti
Ci prin pusti batuti de politisti inculti
Poostii ce nu vor arbora un flag comunist fara valuare
Un flag ce se va aprinde singur la soare
Chisinaul de Bucursti e atit de aproape
2 tari un neam aceleas fapte
Acelas tricolor,doar ca anostru mai prafuit
De o schema brodata de un comunist timpit
Vrem in Rominia Mare
Vrem paginile de aur a stramosilor nostri sa aiba o mai mare valuare
Noi suntem generatia ce o sa creasca
Viitoru ce pe voi o sa va opreasca
Suntem adolescentii ce astazi se joaca printre noroi
Dar miine faclia ce o sa va arda pe voi
Respect limbei romine ce ma invata
Ca suntem un neam acelas nume aceias fata
Dar nu ca voi ce neatz asuprit
Voi rusii stalinisti ce neatz imbolnavit
Ca limba romina nici nu o invatati
Dar piinea neo mincati
Va temeti de un razboi de intregire nationala
Nu aveti bani,dar stati in BMWeuri in aceasta republica sociala
Ca ati facuto republica e o mare prostie
Ea trebuia Unita,sa numai stea in agonie
De acei conducatori ce au prioritate
Dar la scoala nau deschis nici macar o carte
Poate ciocanu si secera vor rugini
Poate atunci ei ne vor parasi
Caci tu pulangiule rinjesti in fata la televiziune
Si o acuzi pe maicamea Rominia de orice actiune
Asa ca hai sa numai inghitzim minciunile prostesti
Basarabia ar striga\”Pleaca ma doare,de ce ma lovesti???\”
Nici numi vine a crede ca a ramas doar mizerie
Doar gunoiu ce incearca sa ne sperie
Si ce crezi ca ne va desparti mereu aceias apa sarmana
Prutul deja seaca fara teama
Dar sa speriat in 1940 cind nimeni nu sa ridicat
La fel cum acum totzi tac si nu scot Transnistria din rahat
Ia incercati sa va duceti in Rominia sa vedetz ce se intimpla
Sa vedetz cum tinjeste dupa cealalta jumate de inima sfinta
Dupa stramosii ce au murit p/u patrie
Cei ce nu mincau saptamini intregi dar aveau educatie
Si nui mai venerati pe cei din fotolii ce maninca icra neagra
Ca ei sarmanii dintro firmitura hraneau tara intreaga
Asa ca ridicativa p/u Basarabia uitata
P/u Ismail,Balt,Chisinau sinka o data
Sa esim la revolutie
Astai unica solutie
Basrabia pamint Rominesc
Va multumesc cati citit
Iulie 30th, 2009 at 4:00 am
a fost o data(1457…1504)
la sfanta monastire putna
mare minune s’a vestit
voda stefan cel mare,sfantul
din somnul vesnic s’a trezit
si’acolo,fara stirea lumii
el tine cu boierii mare sfat
osteni la ziduri ii pazesc ca ulii
si’afara zvonuri nu razbat
-m’am trezit boieri dintr’un cumplit cosmar
cum ca tara nu mai are vechiul ei hotar
si’i impartita’n doua de raul nostru prut
si ca nimic nu este cum stim noi din trecut
cum ca jumatate de rusi e stapanita
iar cealalta jumate de fratii ei lipita
si’i fara ajutor si d puteri lipsita
iar moldovenii mor muncind in tari straine
sa’si faca’n tara case,sa stranga bani d paine
adevarat boieri,ori zvoana gogonata?
-e adevarat maria ta raspund toti laolalta
jugul strain ne’apasa mai rau ca’n alte dati
copii ne’au plecat in largi strainatati
invata limbi straine si alte haine poarta
iar cand mai rar se’ntorc trecand a tarii poarta
cu scarba merg p varfuri
tinandu’se de nas
-ce vagauna soro,mizeria’i la cer;
-destul.se’aude un glas
de tunet din tarii
ce zguduie sfatul de’a ramas tacut
voi ce’ati pazit aicea,nimic nu ati facut
-marite fara tine…
-nimic.de vreti sa va mai iert
eu m’oi intoarce’n cripta
cu mainile p piept
si’un an intreg ma voi gandi
cum sa fac moldova,de’a o izbavi
iar voi trimiteti oameni,toti cu carte
sa cheme tineretul plecat asa departe
sa vina in moldova ca’i cheama stefan voda
sa vina toti ca unul si fara de o vorba
si’ajunsi o data’n tara
uniti,stransi laolalta
s’aduca fala tarii cum a fost alta data
iar io voievodul si baciul lor stefan
ridica’ma’voi din somn exact dupa un an
calare pe vifor cu palosu’n maini
voi alunga din tara p toti ce sunt straini
iar visul ce’l avem d ani atunci se va’mplini
caci voi lipi rana moldovei si iar o voi uni
Sper sa va impartasesc si voua durerea unui roman lipsit de fratii lui de peste prut si,cu aceasta ocazie sa inspir putin patriotism celor care inca nu au…sau care au uitat cum e sa fii mandru si razesh
Decembrie 26th, 2009 at 1:38 am
Chiar rusii nu doresc razboi?
Constantin Vrancea,
23-25 iulie, 2003
Curg amintirile prin anii,
Copilariei, inapoi,
Cand n-auzeam din gura mamei
Despre invazii si razboi.
Cand, tata ma-ndemna adesea,
S-ascult o doina din cimpoi,
Tot, nu-mi vorbea despre agresii
Ca sa nu stiu ce e razboi.
Dar imi sopteau pe-ascuns vecinii
Poate cu-n an mai mare, doi:
“Nu stii ce-i asta? S-o stii bine,
Ca-i joc murdar acest razboi!”
Apoi, cand inundam toloaca,
Cu “rusii-noi, si nemtii-voi”,
Stiam exact: cum este joaca,
Asa-i si-n orisice razboi.
Iar daca-n zori, sub cer albastru,
Pasteam mielusul prin zavoi,
Eram convins ca-n tara noastra,
Nu poate fi candva razboi.
Cand invatam la scoala carte,
Despre un Nevschi, un Donscoi,
Victoriosi ducandu-si oastea
Peste meleguri, in razboi.
Cand ne vorbea invatatorul
Despre Morozov, Kosevoi,
Si-apoi, torcand mama fuiorul
Isi amintea despre razboi;
Chiar cand din filme invataram
Ca zori-s linistiti la noi,
Ca cea mai mare-n lume tara
La nimeni nu dorea razboi;
Si de veneau schilozi soldatii
De prin Afganistan, eroi,
Credeam ca prin straini barbatii
Mor pentru pace in razboi.
Iar cand plecau comsomolistii
La Vorcuta si Urengoi,
Si-n schimb veneau doar “pacifistii”,
Stiam ca nu va fi razboi.
Stiam ca nu exista-n lume
Mai “fericit” popor ca noi,
Ca marea noastra Uniune
E scutul pacii, in razboi.
Si cand din rasarit Kremlinul
“Ne alunga” norii cu ploi,
Ne promitea “zile senine”,
Credeam, ca nu ne vrea razboi.
Credeam atuncea ca partidul
E soarele epocii noi,
Lucoarea ne-o da rasaritul
Si ne fereste de razboi…
Dar, m-am gresit… Acum stiu bine
Ce zamislesc acesti strigoi.
Le simt cruzimea si veninul
Cu care-ncep un nou razboi.
Ca un calau setos de sange,
Cu practici sumbre de copoi,
Imperiul de gat ne strange
Si ne provoaca la razboi.
Se linisteste ca vicleanul,
Se misca ca un urs, greoi,
Intinde curse cu arcanul,
Facandu-si loc pentru razboi.
In presa, televiziune
Abunda stiri doar cu noroi,
De ignoranta si minciuna,
De antiromanesc, razboi.
Pe asta-n patruzeci contara
Si-n anul nouazeci si doi:
S-au lacomit la noi hotare,
Si ne-au impus un nou razboi…
Ho-o, natie nesabuita!
Ho-o, tara de calai-buboi!
De-ajuns ati semanat morminte
In lumea-ntreaga, prin razboi.
Vi-i presarat in jur barlogul
Tot cu enclave-musuroi,
Unde vasalul-ca zbarciogul,
Asteapta ordin de razboi.
Contaminand ostil supusii,
in sange le storcati puroi.
Si-apoi le sugerati ca rusii
La nimeni nu doresc razboi?
Prin zeci de vizite secrete
A securistilor-izgoi,
Ne-aduceti tara pe-ndelete
In pragul unui nou razboi.
La Cricova va faceti plinul
Gustand din orisice butoi,
Si hotarati apoi destinul
Guberniei, dupa razboi.
Pe presedinti si pe ministri
Ii dati la strunga, ca pe oi,
Sa taca-atunci, cand smirnovistii
Vor declansa un nou razboi.
V-ati dislocat la noi armata:
Ce, ne paziti pe noi de voi?
Ori poate-n frau va tineti gloata,
Amenintand-o cu razboi?
Santajul, farsa si maciuca
Plus “garantii” de orice soi
E stilul sumbrului “tatuca”,
E stilul vostru de razboi.
Ne-ati pus calus in gura-ntr-una,
Ne-ati preferat umili si goi.
Deci, dovediti-ne acuma
Ca rusii nu doresc razboi!
Hai, demonstrati-ne odata
Ca nu santeti hapsani ciocoi:
Luati gardistii si armata,
Si-ncepeti in Tambov, razboi.
Luati-vi-l pe maracuta,
Pe antiufeev mai apoi,
Sa-i dea necuratul uta,
Cand le-o fi dorul de razboi.
Iar lui smirnov, Satana-Mare,
De gat legati-i un petroi,
Pe fundul Volgai sa-si separe
Republica, pentru razboi.
Carabaniti-va cazacii,
Si mercenarii, in suvoi…
Lasati-ne pe noi in pace,
ca noi nu vrem acest razboi.
Lasati-ne strabuna glie,
cum este ea; cu oi, cu boi,
cu oameni fara lacomie
de lumi straine, de razboi.
Si-atunci, pe toate noi le-om face
Obrazul ne-om spala de zori…
…Sa dea Domnul s-avem pace,
Si nu din rasarit razboi…”
Decembrie 26th, 2009 at 1:54 am
stiu ca e mare poezia dar nu am putut sa ma abtin sa n’o public pe toata..Sunt din Basarabia, Orhei si tin sa multumesc tuturor romanilor care nu au uitat de noi, care in ciuda tuturor lucrurilor murdare spuse de catre “conducere” si multi altii, nu v’ati dezis de basarabia “ratacita”. vreau sa spun ca spre deosebire de cei care au trait in USSR, cei nascuti dupa ‘90 cunosc istoria si se implica f. mult la “apropierea malurilor” prutului. visez ca intr-o zi sa pot calatori la Iasi, Bucuresti sau Timisoara la fel cum merg de la Orhei la Chisinau, Balti sau Soroca..
Ianuarie 15th, 2010 at 3:27 pm
Bucovina, copil de flori !
Ai fost şi ai rămas uitată
De mamă, fraţi şi de surori,
Copilă tristă fără tată,
Copilă, fără sărbători.
Ai fost şi ai rămas cu gândul
La dulcea ta copilărie
Când Cernăuţiul şi pământul
Aveau miros de Românie.
Azi, pe furiş priveşti la mama
Si nu-ndrăzneşti a-i bate-n poartă,
Te rogi o clipă să-ţi ia seama
Sa-ţi hărăzească altă soartă.
Renunţi, şi pleci apoi agale
Spre alte zări de-a lu’ Ştefan,
Şi totu-n jur miroase-a jale
A Decebal şi a Traian.
Şi drumu-i greu şi nu ştii unde
Să te îndrepţi când mama ta
Şi-a îngropat copii-n tundre
Sau igluuri din Siberia.
Nu te primeşte azi nici sora
De la Hotin sau de la Bălţi
Iar tu rămâi a tuturora
Deşi nu mai exişti pe hărţi.
Şi plângi în hohote, suspinul
Azi ne pătrunde şi ni-i frică
De cei ce ne sădesc destinul
De-a fi o „Românie Mică”.
Titu – 06 Mai 2000
Sorin Dimitrie Pană
Ianuarie 15th, 2010 at 3:29 pm
Se-ntorc cămătarii!
Ne tremură mâna, de-atâta uitare
In inimi gheţarii pledează, uzură
Se vinde-n talciocuri, se macină sare,
Se-ntorc cămătarii cu vreme mai bună.
Şiroaie de gânduri ne-apasă, pe şale
Doar brâuri, penumbre cedează în van
In dosul mulţimii, duhneşte a jale
A ulii, a leşuri de os …de ciolan.
Iluzii, pe site-uri se-adopta rinichii,
Se fură o bancă, se naşte-un partid
Se-nalţă pancarde se frig potârnichii
Se vând chiuretaje, se moare de frig.
Un drum se înfundă, se taie pădurea
La vamă dăm şpagă pe kilu de ţâţe
In loja masonă se moare aiurea
Tăcerea se vinde pe-un sac de tărâţe.
Ne tremură mâna, de-atâta uitare
Privirea apune, răsad de legumă
Păstrat la-ntuneric, renaşte la soare,
Se-ntorc cămătarii cu vreme mai bună!
Bucuresti – 18.10.2004
Sorin Dimitrie Pană
- cu ocazia alegerilor generale din nov. 2004 –
Ianuarie 15th, 2010 at 3:32 pm
Lacrimi pentru neamul meu
Am îmbătrânit de dor de ţară
Printre-a mele vise dulci, cuminţi
M-ai chemat să mai rămân o seară
Însă n-am răbdat să mă mai minţi.
Codrii deşi din dulcea Bucovină
Reaprind noi candele-ntre sfinţi,
Tu rămâi ca să le plângi de milă,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.
Iarba-i arsă şi-are gust de sânge,
De la moşi de-ai noştri sau părinţi
Totu-n jur renaşte ori se frânge,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.
Cimitire vechi se-mpart în două,
Trupuri reci cu suflete fierbinţi
Nu au voce să se plângă nouă,
Însă nu mai rabd să mă mai minţi.
Ai înmormântat a noastră limbă
Într-un lagăr trist făr să presimţi,
Cum că lupul dacă păru-şi schimbă
Eu o să mai rabd să mă mai minţi.
Titu – 15.01.2006
Sorin Dimitrie Pană
Ianuarie 15th, 2010 at 3:33 pm
Amnezici pentru … totdeauna
Ai rămas doar o carte prăfuită de ani
Aruncată-n cenuşa unei naţii apuse,
Răstignită de lupte, sărăcită de bani,
Încă porţi amăgirea unei fete seduse.
Îţi lipseşte coperta şi o parte din limbă
Ce-a rămas arestată undeva peste Prut,
În erata de vise toată lumea se schimbă
Noi ucidem trecutul pentru alt început.
Nu mai porţi amintirea corifeilor ţării
Ale căror sonete ruginii ne înving,
Mii de lacrimi uitate între algele mării
Ne evocă trecutul, după care se sting.
Plânge iarba, pădurea dă semne de boală
Pe la colţuri de uliţi îndeobşte se moare,
In mormintele vremii viata pare mai goala
Când ades se renunţă a mai pune o floare.
Praful vremii afundă dreptul către istorii
In mocirla croită după false modele,
N-avem ochi să cunoaştem ale patriei glorii
Şi-a lor fapte de aur luminate … de stele.
Titu – 24.02.2006
Sorin Dimitrie Pană
Ianuarie 29th, 2010 at 8:58 pm
Prutule cu apa lina
de Paul Szasz Sebes
Prutule cu apa lina.
Nu desparte si imbina.
Eu iti sunt frate , tu imi esti sora.
Eu la Brasov , tu la Chisinau.
Amandoi suferim , zau.
Prutule cu apa lina.
Suferinta mi-o alina.
Prutule cu apa lina.
Romanii plang in surdina.
Plang de dor.
Plang pentru fratii lor.
Iunie 6th, 2010 at 1:45 pm
[25/05/2010 18.06.00] Năstica: PLANGE BASARABIA
Se varsa lacrmi in Basarabia de durere
Si nimeni nu ne poate potoli
O unica am avut si noi avere
Acea basarabeni-romani de-a fi
Ne-au secerat orice urma de speranta
Si-n cuie ne-au batut ca pe pagani
Noi vrem o noua, o mai buna viata
Nu pe acea ce-o ducem ca de caini.
Noi vrem sa scoatem sarma cea ghimpata
Caci sufletul ni l-a ranit si-nsangerat
Noi frati suntem si-avem aceea vatra
In aceiasi limba am plans si am cantat
Deschide tu, romane ochii bine
Si uite ce-ai faut cu mana ta
Si spune cum te poti ierta pe tine,
Cand n-ai tendinta-n suflet de-a lupta?
Suntem orfani, suntem lipsiti de frati
Intruna varsam lacrimi de durere
Si peste Prut privim indurerati
Fiind lipsiti de unica avere!
Iunie 6th, 2010 at 1:51 pm
E CREATIE PROPRIE! CREDCA AR FI BINE SA SPECIFICAM SI AUTORII, IN CAZ CA NU SUNT POEZII PROPRII!!
Iunie 6th, 2010 at 2:05 pm
SA MA IERTI
Sa ma ierti limba romana,
Ca de tine n-am stiut.
Am rostit slova pagana
Si-n ea versuri am facut.
Sa ma ierti limba materna
Ca de tine am uitat.
De dulceata ta eterna,
Pe cand tu m-ai asteptat.
Sa ma ierti pamant roman
Caci umbland pe-a ta tarana,
Am uitat ca esti stapan
Si de etnia ta romana.
Sa ma ierti, tu, Basarabie!
Si toti cei ce ati luptat
Prin rugaciune si prin sabie;
Noi a lupta ne-am dezvatat.
Sa ma ierti, tu, scumpa mama,
Ca limba-ti draga n-am vorbit.
N-am luat atunci in seama
C prin asta te-am scarbit!
Maicuta draga, sa ma ierti,
Ca n-am stiut a asculta!
Traind macar si noua vieti,
Sa le traiesc in limba mea.
Sa ma ierti poet roman,
Caci cartea ta am aruncat.
Citit-am scrieri de pagan
Si pe-alel lui le-am recitat.
Sa ma ierti poet roman,
N-am stiut ca tu esti calea!
N-am stiut ca sunt stapan,
De la Nistru la Oradea.
Sa ma ierti frate roman,
N-am stiut ca frati suntem!
Te-am crezut de un strain,
Dar noi acelasi grai avem!
creatie proprie!
August 27th, 2010 at 12:43 pm
Cuceriţii, stăpâniţii, supuşii sunt două milioane de moldoveni,
Şi între dânşii nu sunt măcar două mii care să înţeleagă nedreptatea,
Jignirea, umilinţa ce se ascunde pentru ei în această defilare,
A odăjdiilor de aur, a uniformelor, a hainelor de gală,
In sunetul greoi de proslăvire al aramei din care se varsă şi tunurile,
Este armonia între sila neruşinată şi inconştienţa supusă,
De aici, unde muncim spre întemeiera altui viitor,
Pentru românii din orice colţ al moştenirii lor,
Răspundem la această “serbare” nu prin “geamătul” ,
De care vorbeşte proza necuviincioasă şi aţâţătoare,
Printr-o afirmare de conştiinţă şi printr-o făgăduială solemnă,
Ştim că români locuiesc între Prut şi Nistru.
Ştim că nimeni nu i-a putut abate de la datinile lor străvechi,
Si nu-i va putea abate nimeni, de la un capăt la altul,
Al “oblastiei” basarabene în piatră veşnică e scrisă gloria Moldovei.
Şi făgăduim că vom da tot ce e mai bun în noi,
Credinţă şi muncă, noi înşine şi urmaşii noştri,
Pentru ca vechea nedreptate să se şteargă şi viaţă naţională,
Liberă să domnească şi peste acele plaiuri ale întunerecului,
Si robiei, unde dreptul nostru veşnic ne cheamă.
August 27th, 2010 at 12:44 pm
Este creatie propie.