” L-am întrebat odată pe tatăl meu: dacă prin 1927 spuneai că eşti român, era ceva extraordinar? Nu, mi-a răspuns el. Era normal. Şi acum ar trebui să fie aşa. Tatăl meu nu are niciun document semnat prin care ar fi refuzat cetăţenia română şi nici buneii mei; de jure, noi suntem cetăţeni români.”

Îi spune Nicolae Bulat. De 20 de ani este directorul Muzeului de Istorie şi Etnografie, ghidul şi sufletul Cetăţii Soroca. Absolvent al facultăţii de limbi moderne, a devenit unul dintre cei mai mari cunoscători ai istoriei regiunii Soroca, fiind şi autor de cărţi. Numele său se regăseşte în lista cu primii o mie de intelectuali din Europa, elaborată de Centrul Internaţional de Biografii Cambridge. Este cavaler al Ordinului «Steaua României».

— De câţiva ani lucraţi la un proiect de restaurare a cetăţii. Despre ce este vorba?

— Am vizitat America de 3 ori, în cadrul unor proiecte diverse. Aşa am stabilit relaţii de colaborare cu Ambasada SUA din Chişinău. Odată, ambasadorul mi-a zis că ambasada ar dori să ajute cetatea, dar e nevoie de un proiect. Pentru că suma nu era foarte mare, m-am gândit la un lucru mai pământesc. Beciurile fuseseră afectate în urma reparaţiilor sovietice din 1970 şi am decis că este nevoie de hidroizolarea lor. Două beciuri au fost stricate complet de sovietici, le-au tencuit cu ciment, iar în consecinţă ele nu respiră, apa care se formează stă între ciment şi piatră. Într-un cuvânt, ele se distrug. Ministerul Culturii, când am propus ideea, ne-a sugerat să facem un proiect de restaurare. E o mare durere de cap. Trebuie să lucreze un institut întreg, specialişti pe care noi într-adevăr nu-i avem. Am găsit un băiat tânăr din Soroca, i-am dat toate documentele pe care le aveam. În doi ani a fost gata proiectul, doar că, în această iarnă, Ministerul Culturii ni l-a respins. M-am conformat, în aşteptarea timpurilor mai bune, dar uite că au ajuns şi la noi proiectele transfrontaliere la care avem acces. Am trecut două etape şi acum aşteptăm rezultatele. Citeste in continuare

Pe 12 august 1918, Political Intelligence Department din cadrul Ministerului de Externe de la Londra alcatuia o ampla analiza asupra Unirii Basarabiei cu Romania, petrecuta pe 27 martie 1918. Documentul, intitulat “Memorandum legat de problema basarabeana si actul de unire cu Romania” prezinta la cald evenimentele, asa cum s-au petrecut ele. Istoriografia sovietica avea sa mutileze si trunchieze evenimentele istorice pentru a-si motiva rapturile teritoriale. Schilodirea istoriei este prezenta in continuare in spatiul public: tema “ocuparii Basarabiei de armata romana” fiind reluata aproape obsesiv. Documentul pe care il reproducem in randurile urmatoare – o sinteza a unui departament de informatii britanic – prin originea sa si prin momentul in care a fost alcatuit constituie o prezentare precisa a evenimentelor din 1918, destinata risipirii indoielilor create artificial.

Problema de importanta internationala

Pentru prima data in ultimii patruzeci de ani problema basarabeana a devenit una de importanta internationala. Faptul ca, recunoscuta sau nu in teorie, unirea despre care s-a vorbit dintre Basarabia si Romania este un fapt implinit, considerata astfel atat de Puterile Centrale cat si de majoritatea romanilor, inseamna ca Marile Puteri vor trebuie sa se ocupe la modul cel mai serios de aceasta chestiune, atat de importanta pentru relatiile dintre Rusia si Romania dar si pentru statele vecine, la Conferinta de Pace, sau chiar inainte de aceasta. Din acest motiv a devenit importanta strangerea de informatii cu privire la unirea Basarabiei cu Romania, precum si circumstantele de dinainte si de dupa aceasta.

Istoricul problemei basarabene

.Basarabia romanilor este o parte integranta a mostenirii istorice a acestora. Basarabia de Sud a fost, in sens larg, legata cu Valahia la sfarsitul secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea, impartind cu aceasta numele care la ora actuala ii este atribuit exclusiv Basarabiei, tara principilor Basarab, care conduceau atunci Valahia. In secolul al XIV-lea, aceasta a trecut treptat sub stapanirea Moldovei, elementele preponderente fiind in principal moldovenesti, adica origini, dialect si istorie. Ocuparea de catre turci a Basarabiei de Sud la inceputul secolului XVI, pe care au impartit-o in cele doua districte (Sanjaks), Cetatea Alba si Bugeac, a reprezentat primul pas in procesu de deromanizare a a cestei parti din provincie – de la aparitia Bugeacului – care in secolele ce au urmat a fost ravasit de invaziile cazacilor, turcilor si rusilor, si colonizata in cateva randuri de refugiati religiosi din Rusia, refugiati politici din Bulgaria, si elemente germane si evreiesti stabilite aici in timpul secolului al XIX-lea. Totusi, restul Basarabiei, cu exceptia nordului extrem, si-a pastrat caracterul preponderent romanesc. In 1812, prin Tratatul de la Bucuresti, tarul Alexandru I a reusit sa anexeze Basarabia la Rusia, aceasta ramanand in cea mai mare parte sub stapanire rusa timp de 105 ani. Singura modificare adusa tratatului a fost realizata prin Tratatul de la Paris din 1856, impus Rusiei de aliatii victoriosi. Articolul 20 asigura cedarea in favoarea Moldovei a celei mai mari parti din Bugeac – paradoxal cea mai putin romanesca parte a provinciei – incluzand in linii mari toate teritoriile de la sudul liniei trasata de la Cetatea Alba la Bolgrad si de la Bolgrad la Catamori, pe Prut. Dar cele trei raioane basarabene formate au fost totusi pierdute de Romania 22 de ani mai tarziu, prin Tratatul de la Berlin, cand guvernul rus a reusit sa convinga Puterile sa cedeze acest teritoriu Rusiei. Faptul ca Romania a primit in compensatie Dobrogea, regiune pustie si slab dezvoltata, nu i-a facut pe romani sa uite acest act de jefuire, incurajandu-i in opozitia fata de Rusia, acestea fiind bazele tratamentului autocratic aplicat de Rusia Romaniei inaite si dupa confiscarea Basarabiei in 1812. Chestiunea Basarabiei nu a fost uitata de nici un roman, iar aceasta nedreptate a fost exploatata foarte inteligent de propagandistii germani care incercau sa intoarca Romania impotriva Rusiei. Citeste in continuare

In urma ultimatumului Uniunii Sovietice de cedare a Basarabiei si ocuparea prin agresiune a acesteia, dar si a Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta, o populatie de 4 milioane de romani au ramas sub cizma ruseasca, sperand mereu la reintregirea cu familiile lor de peste Prut.

Coplesiti de rapiditatea evenimentelor, multi romani s-au trezit in spatele granitei. Dupa ce socul initial a fost depasit, familii intregi aflate aproape de granita incercau sa treaca frontiera pentru a se reuni cu rudele de pe cealalta parte.

In afara de aceasta, politica Uniunii Sovietice de a faramita comunitatile romanesti din Bucovina de Nord prin deportare, nici la o luna de la ocupare peste 12.000 de romani au fost deportati si in decembrie inca 2000, infometarea si munca fortata indeamna populatia romaneasca sa isi caute refugiul in Regat, chiar si cu pretul vietii.

Situatia era asa de grava ca pana si Stalin s-a declarat nemultumit de incapacitatea granicerilor de a opri exodul, peste 7.000 de bucovineni ajungand in Romania in primul an de la anexare. Doar in noiembrie 1940, aproape 100 de persoane reusesc sa treaca granita ilegal. In februarie 1941, alte 500 de persoane incearca acelasi lucru, dar acestia sunt impiedicati de graniceri, numai 57 reusind pana la urma sa treaca restul fiind ucisi sau capturati.

NKVD aresta si tortura oameni numai la auzul zvonurilor ca acele persoane se gandeau sa treaca granita. Citeste in continuare

MIHAI GHIMPU ŞI CEILALŢI / PARTEA I/

…Pe-un picior de plai,  pe-o gură de rai…

„Experimentul” a durat până în a doua jumătate a lui iulie 1941 când, odată cu instaurarea administraţiei româneşti în Chişinău, s-au întreprins măsuri pentru a identifica unele crime ale regimului sovietic, locurile de masacru în masă a oamenilor nevinovaţi. Cu toate că bolşevicii au încercat să distrugă orice urmă, documentele de arhivă arată că unul dintre aceste locuri a fost clădirea fostului Consulat italian din str. Viilor – actualul teritoriu al aşa-numitei estrade de vară din str. Alexe Mateevici, din imediata apropiere a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. În acel imobil NKVD-ul şi-a instalat sediul între 28 iunie 1940 şi iulie 1941. Publicăm mai jos spicuiri din rapoartele semnate de chestorul poliţiei şi şeful Biroului Siguranţei din Chişinău, informaţii redactate pe urme proaspete, din care desprindem primele mărturii documentare privind atrocităţile sovieticilor în Basarabia. Imaginile completează documentele. Un prim raport este datat cu 31 august 1941, celelalte completează şirul evenimentelor până la înhumarea creştinească a martirilor.

[...] „Chestura poliţiei municipiului Chişinău, Biroul Siguranţei, 31 august 1941: „Făcând informaţii şi cercetări pentru a se stabili locul de înhumare a victimelor politice ale terorii roşii, am putut stabili în ziua de 30 august 1941 următoarele: În localul fostului Consulat Italian de pe str. Viilor în prezent ars complet [nu s-a păstrat nicio imagine a imobilului - n.n.], în partea din fund a curţii, în apropierea unui beci, într-un loc viran camuflat cu scânduri înalte în parte arse, se găsesc două gropi mari, proaspete, în care se află îngropaţi mai mulţi oameni împuşcaţi în timpul retragerii din Chişinău a trupelor roşii. Citeste in continuare

Ambasadorul României la Chişinău, Marius Lazurcă, şi preşedintele Academiei de Ştiinţe a R. Moldova /AŞM/, Gheorghe Duca, au anunţat astăzi demararea a 24 de proiecte de cercetare comune. Ei au declarat la o conferinţă de presă că cercetările vor fi efectuate de 400 de savanţi din ambele ţări în următorii doi ani, transmite MOLDPRES.

Preşedintele AŞM a spus că o comisie mixtă formată din reprezentanţi ai celor două ţări au selectat cele 24 de proiecte de cercetare dintr-un total de 47 propuse spre finanţare. Fiecare proiect va fi susţinut de către guvernul român cu 250 de mii de lei româneşti /937 000 MDL/ şi de către guvernul moldovean cu 250 de mii de lei moldoveneşti.

“Proiectele sînt orientate spre modernizarea ambelor ţări, spre stimularea accesului lor mai performant pe piaţa ideilor, pe piaţa economică europeană şi mondială. Comunitatea ştiinţifică din România şi Republica Moldova dau astfel un exemplu cît se poate de grăitor pentru interesul reciproc, pentru teme comune de cercetare”, a declarat Ambasadorul Marius Lazurcă. Citeste in continuare

Numeroşii fani ai lui Dinamo Bucureşti prezenţi pe stadionul Zimbru din Chişinău, la partida Olimpia-Dinamo, din cadrul Europa League, scor 0-2, au cântat „Basarabia pământ românesc” şi „jos comunismul”.

Astfel s-a adeverit anticipările scrise de JURNAL Sportiv şi Prosport România asupra faptului că basarabenii nu vor fi uitaţi de suporterii care vor sosi la Chişinău.

Suporterii aveau inscripţii pe tricouri Harta României, în care era integrată şi Basarabia. Fanii veniţi din România, dar şi mulţi alţii din Moldova s-au aliat cu românii şi i-au aplaudat şi susţinut în scandări.

Vezi pe JURNAL Sportiv, o colecţie foto cu suporterii lui Dinamo.

http://www.jurnal.md

Ministrul Mediului român Laszlo Borbely, a semnat ieri, 28 iunie 2010, la Chişinău, Acordul între guvernele României şi cel al Republicii Moldova privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a apelor Prutului şi Dunării. Acordul urmeză să contribuie la relansarea cooperării transfrontiere în vederea regularizării cursurilor unor râuri sau a administrării comune a unor zone umede şi a unor arii protejate, ceea ce poate contribui la o viaţă mai sigură şi poate asigura locuri de muncă suplimentare, pe ambele părţi ale frontierei. Citeste in continuare

Moldovenii vor avea acces la serviciile oferite de consulatele României de la Bălţi şi Cahul, începând cu 12 iulie. Cele două consulate vor oferi toată gama de servicii: vize, paşapoarte, redobândirea cetăţeniei, acte notariale etc.

La Cahul vor activa 12 funcţionari consulari, iar la Bălţi 9. Ulterior, personalul va fi mărit după volumul activităţii. Diplomaţii români speră că deschiderea celor două consulate va degaja activitatea reprezentanţei de la Chişinău, iar deservirea cetăţenilor se va face mai rapid. Citeste in continuare

Va fi sau nu condamnat comunismul în R. Moldova?
28 iunie poate deveni un nou reper pentru democraţia moldovenească

Luni, 28 iunie, se împlinesc 70 de ani de la intrarea trupelor sovietice în Basarabia, ca urmare a semnării, la 23 august 1939, a Pactului Ribbentrop-Molotov şi a protocolului adiţional secret. În istoriografia românească această dată se mai numeşte şi Raptul Basarabiei. În premieră, 28 iunie va fi comemorat la nivel oficial la Chişinău. Mai mult, ca un act de reparare istorică, parlamentul, începând cu ora 10.00, se va întruni în şedinţă extraordinară pentru a audia raportul Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului totalitar comunist. Citeste in continuare

O stradă din zona centrală a oraşului Buzău va purta numele marelui poet din Republica Moldova Grigore Vieru, potrivit unei decizii adoptate joi de consilierii locali din acest municipiu.

“Este o stradă mică, dar bine poziţionată în partea centrală a oraşului şi care uneşte două artere cu semnificaţie istorică, Bulevardul Unirii, denumire dată în cinstea Unirii de la 1859, şi Galeriile de Artă’, a declarat pentru AGERPRES primarul Constantin Boşcodeală.

În luna aprilie, la iniţiativa Ligii românilor de pretutindeni, în municipiul Râmnicu Sărat a fost amplasat un bust al marelui poet basarabean, decedat în ianuarie 2009.

Sursa: Cotidianul

La 18 ani de la tragedia de la Bender, oraşul rămâne un spaţiu extrem de greu accesibil. Despre ce s-a întâmplat atunci, păstrăm doar imagini surprinse, de multe ori accidental, de către jurnalişti.

Unul dintre filmele documentare despre războiul separatist din Transnistria, surprinde realitatea acelor zile.

«Deportările s-au încheiat, dar liberi nu suntem nici astăzi»

Duminică, la Chişinău, în premieră după 1990, în mod public şi oficial au fost comemorate victimele deportărilor sovietice din Moldova, începând cu 22 aprilie1938 în Transnistria şi terminând cu 1 aprilie 1951 în Basarabia.

Dacă nu se întâmpla să moară Stalin, în 1953, nu se ştie dacă calvarul deportărilor s-ar fi încheiat aici, deşi, într-o formă sau alta, ele nu au încetat niciodată: 28 iunie 1940 a continuat cu 13 iunie 1941, a urmat foametea din 1946—1947, după care deportările din 6 iulie 1949 şi 1 aprilie 1951, urmate de desţelinirea Kazahstanului (1956) şi valorificarea (comsomolistă) a Siberiei (1982), ca să nu mai pomenim aici de operaţiunile militare «internaţionaliste» din Ungaria (1957), Cehoslovacia (1968), Afganistan (1979—1988). Deportările, ca şi actul ocupaţiei sovietice din 28 iunie 1940 (urmare a Pactului germano-sovietic Ribbentrop-Molotov), au fost nu doar tragedii de Ţară, ci şi de familii. În urma anexării Basarabiei şi Nordului Bucovinei de către sovietici, României i s-au luat circa 15% din teritoriul naţional (44.422 km.p., şi 3 mil. 200 mii populaţie (Basarabia), plus 6 mii km. p. şi circa 500 mii persoane în Nordul Bucovinei).

3000 de vagoane pentru Basarabia

28 iunie punea începutul unei ere criminale fără precedent în spaţiul românesc de la est de Prut, după ce NKVD-ul sovietic experimentase deja în stânga Nistrului. Deşi numărul real al victimelor deportărilor staliniste rămâne încă unul aproximativ (accesul la dosarele deportărilor a fost doar parţial desigilat), Moldova de la est de Prut (inclusiv Transnistria) s-a ales în urma celor 4 valuri de deportări — 1938, 1941, 1949, 1951 cu circa 600.000 de deportaţi, în afara celor 300.000 omorâţi prin foamete Citeste in continuare

Sursa foto: jurnal.md

Au demontat sârma ghimpată de la Prut, au stocat-o la pichetele militare din zonă, dar încă nu prea ştiu ce vor face cu ea. Autorităţile locale doresc însă ca o parte din sârma ghimpată să fie scoasă la licitaţie, aceasta având valoare de simbol al trecutului.

Sârma ghimpată de la Prut a fost transmisă în gestiunea consiliului raional Ungheni. Prin urmare, autorităţile trebuie să decidă cum şi la ce le-ar folosi. Se pare că una dintre destinaţii a fost, totuşi, identificată. Ion Harea, preşedintele raionului Ungheni, a declarat pentru Jurnal TV că parii vechi din lemn vor fi oferiţi familiilor vulnerabile, pentru a fi utilizaţi la foc, iar sârma va fi oferită o parte muzeelor, iar restul va fi scoasă la licitaţie. În total au fost stocate circa 3000 tone de sârmă ghimpată. Citeste in continuare

Începînd cu ziua de astăzi, după o pauză de peste un an, Î.S. Calea Ferată a reintrodus o garnitură de tren pe cursa Chişinău-Bucureşti, care va circula zilnic. Plecarea din Chişinău va fi de la ora 17:10 și sosirea în Bucureşti – la ora matinală 06:45; plecarea din Bucureşti – la 21:30 și sosirea la Chişinău la 10:25. Citeste in continuare

Aproximativ 300 de persoane vor depune jurământul de credinţă pentru dobândirea cetăţeniei române, luni, 31 mai 2010, începând cu ora 14.30. Ceremonia de depunere a jurământului va avea loc la sediul Institutului Naţional al Magistraturii, în prezenţa preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, Nicoleta Eucarie, scrie Romanian Global News. Citeste in continuare

Saptămâna trecută Republica Moldova a fost foarte prezentă în ştirile din publicaţiile online ruseşti. De vină este poziţia duală a autorităţilor de la Chişinău faţă de aniversarea celor 65 de ani de la înfrângerea Germaniei naziste. Polemica pe marginea acestui subiect nu a încetat nici în această săptămână.

Începem această primă ediţie cu un interviu acordat de deputatul fracţiuni Partidului Democrat din Moldova, Marian Lupu, pentru postul de radio rus Ecoul Moscovei. Citeste in continuare

Am fost sunaţi de o jurnalistă de la Komsomolskaia Pravda, gazeta de casă a comuniştilor din Moldova. Forţându-se cu greu să vorbească o tentativă de limba română, jurnalista Daria a încercat să deconspire marea provocare împotriva zilei marii victorii împotriva fascismului, sărbătorită de comunişti mai ceva ca ziua de naştere a lui Lenin…

Articolul Căpă.Ămdă

În seara zilei de miercuri, 7 aprilie, mai mulţi tineri au ieşit cu câte o lumânare în PMAN din Chişinău, pentru a comemora tragicele evenimente din 7 aprilie 2009. Evenimentul a fost iniţiat de către G.I. “SPIRIT ROMÂNESC”.  Acum un an, tinerimea Basarabiei a ieşit în stradă pentru a protesta în mod paşnic contra guvernării odioase de atunci, care timp de 8 ani de zile a promovat în mod constant limitarea tinerilor în societate. Însă, în urma unui plan bine pus la cale de către guvernanţii criminali de atunci, Basarabia a pierdut pentru totdeauna 3 feciori ai săi, precum şi a suportat torturarea şi batjocorirea altor tineri şi tinere.