Ce este sângele care ne curge prin vine, dacă nici fraţi de sânge nu suntem uneori noi, cei, care ne numim consângeni, ori compatrioţi, ori de acelaşi sânge – odată strămoşesc, altădată comun, al nostru, din tată în fiu etcetera şi repet: ce fel de sânge curge prin noi dacă nu-l simţim al nostru? Ce ar trebui să ne lege, să ne unească, să ne consolideze şi să ne cimenteze, ce ar putea să ne sudeze din punct de vedere naţional, din punct de vedere al neamului şi din punct de vedere al solidarităţii instinctive de obârşie, mă întreb – ce ar putea fi mai trainic decât legătura de sânge dintre fraţi? Ce este mai trainic şi mai peren decât unitatea de sânge la georgieni, la armeni, la uzbeci, la estonieni, la ceceni, la ruşi şi la mulţi alţii pe care ăi cunoaştem în de mai aproape? Nimic altceva mai trainic decât această sevă umană de aceeaşi culoare însă foarte şi foarte specifică fiecărui neam care a supravieţuit vitregiilor istoriei anume datorită legământului de sânge.
Citeste in continuare

Avem o prezenţă la vot la ora 12.45 de nici 11%. De aproape trei ori mai mică decât la 29 iulie. Atunci aveam cam 28% Una din două – ori cetăţenii Republicii Moldova s-au reîntors cu faţa către PCRM şi comunişti, ascultând în masă îndemnul acestui partid de a boicota referendumul, ori….

…ori populaţia înţelege să taxeze în acest mod Alianţa pentru Integrare Europeană, care, de când a venit la putere nu a rezolvat cele mai importante probleme ale acestei societăţi:

1. Justiţia nedreaptă, coruptă şi tributară intereselor băneşti, nu celor naţionale.

2. Afacerile interne – instituţiile din acest domeniu, nereformate, la fel de incompetente ca pe vremea comuniştilor, corupte până în măduva oaselor. Citeste in continuare

Spune-mi ce vorbești, ca să-ți spun cine ești.
De cind Ghimpu le-a spus moldovenilor ca ar trebui pus capat fictiunii existentei unei limbi moldovenesti, iar Basescu a anuntat ca vrea sa le dea pasapoarte romanesti tuturor moldovenilor care o doresc, se pare ca multi din moldovenii – in special tinerii – care traiesc in Romania au inceput sa isi puna – nu intotdeauna in mod explicit – chestiunea identitatii lor. Discutind cu multi din moldovenii care lucreaza in Romania pe litoralul Marii Negre, in special aici pe linga Mangalia, unde stau de citeva saptamini, in satul Vama Veche, sat turistic, cu multe restaurante, in care lucreaza sumedenie de chelneri moldoveni, am tot incercat sa aflu ce se considera ei.
Citeste in continuare

„Ştefan cel Mare, căruia îi datorăm mult ca persoană care a orchestrat numele de Republica Moldova, în multe ţări din Europa şi Asia la acel moment” (V. Voronin, 2 iulie 2010)

Agenda dezbaterilor de la Chişinău este plină până la refuz şi asta va face din ultima jumătate a acestui an una dintre cele mai importante din istoria RM. Trei teme majore vor decide structura spectrului politic de la Chişinău după alegerile din noiembrie: relaţiile din AIE şi atitudinea faţă de PCRM, provocările ruso-transnistrene şi chestiunea identitară.

Un 7 aprilie care se poate împlini

Prima observaţie. Viitoarele alegeri pot împlini aspiraţiile de la 7 aprilie sau le pot anula iremediabil. Există o serie de restanţe morale pe care liderii politici ai Alianţei le mai au faţă de cei care au făcut posibilă venirea lor la putere prin presiunea morală pe care au exercitat-o la nivelul societăţii: identificarea vinovaţilor din 7 aprilie, condamnarea comunismului, demontarea verticalei puterii instaurate de „guvernarea Voronin” inclusiv în teritoriu etc. Multe dintre aceste teme au fost evitate invocându-se argumente de tip „criză constituţională” sau majoritatea precară din parlament. Dar asta nu înseamnă că ele nu mai sunt mize pe agenda viitoarei campanii care stă să vină. Citeste in continuare

„Tragedia poporului osetin a mai amintit încă o dată despre acel pericol în faţa căruia stau toate popoarele mici de pe planetă. Lipsa garanţiei de apărare sigură, nedreptatea şi discriminarea întîlnită des din partea naţiunilor „titulare” care ne înconjoară, cheltuielelor intense a globalizării, transformă întrebarea supraveţuirii şi păstrarea popoarelor mici într-o întrebare foarte actuală”

Guvernatorul (başkanul) Găgăuziei Mihail Formuzal, 2008

“Suntem îngrijoraţi de tendinţele separatiste care se înregistrează în sudul ţării în ultimul timp, dar şi de atitudinea indiferentă a factorilor de decizie de la Chişinău, care neglijează pericolele în privinţa independenţei, suveranităţii şi integrităii teritoriale a Republicii Moldova.”

Preşedintele Mişcării Acţiunea Europeană, Veaceslav Untilă, 19 aprilie 2010

„Trebuie să fiţi bătuţi ca să ne iubiţi?”

Ex-preşedintele Rep. Moldova, Vladimir Voronin, la întâlnirea cu

alegătorii din Comrat, 2009

Citeste in continuare

Asistăm, în ultimul an, la o uimitoare renaştere a sentimentelor româneşti în Republica Moldova. După sângeroasa represiune asupra patrioţilor ordonată de preşedintele KGB-ist Voronin în aprilie 2009, basarabenii, în primul rând tinerii, au reacţionat exemplar, reamintindu-şi unde sunt rădăcinile lor, ce limbă vorbesc, cine i-a terorizat zeci de ani, de unde le vine speranţa de libertate.

Atunci, în pri­măvara anului trecut, l-au dat jos, prin vot democratic, pe Voronin, instalând un guvern format din poli­ti­cieni tineri, care cu un ex­cepţional curaj au pro­movat o politică pro-euro­peană. Admirabila renaştere din Basarabia are, evident, foarte mulţi prieteni în România care sunt hotă­râţi sa-i ajute pe fraţii lor din stânga Prutului, un exem­plu în acest sens fiind chiar preşedintele Traian Băses­cu. Există însă şi cetă­ţeni de-ai noş­tri, scep­tici faţă de apro­pie­rea de Republica Moldo­va. Tutu­ror acestora le de­dic rân­durile de mai jos.

De ce sunt cu sufletul alături de Basarabia

În istoria familiei Boldur, sunt numeroase firele care o leagă de Basarabia. În anul 1497, Vornicul Sima Boldur, din porunca lui Ştefan cel Mare, a repurtat la Lenţeşti, dincolo de Prut, o strălucită victorie asupra năvălitorilor care pustiau ţara de sus. În 1711, Lupu Costache Boldur, urmaş al lui Sima Boldur, l-a sfătuit, fără succes, pe Dimitrie Cantemir, să nu se alieze cu Petru cel Mare, fiindcă „unde pun piciorul muscalii, acolo rămân”. Văzând că Petru a intrat cu armata în Basarabia şi chiar în Moldova din dreapta Prutului şi ca „un bun aliat” a început să le jefuiască, Lupu Costache Boldur a dat un sprijin decisiv turcilor să câştige lupta de la Stănileşti. Ţarul rus a fost făcut prizonier, apoi răscumpărat cu aur românesc şi „s-a întors cu coada între picioare” dincolo de Nistru, luându-l cu el şi pe Cantemir, căruia, drept recunoştinţă , i-a necinstit fiica, făcându-i un copil nelegitim. Dacă Lupu Costache n-ar fi acţionat aşa cum a făcut-o, probabil că astăzi am fi vorbit cu toţii ruseşte… Citeste in continuare

Eram acolo…în Tiraspol. După ce taximetristul, în loc sǎ ne ducǎ la Liceul Teoretic “ Lucian Blaga” ne-a “deportat” la Liceul Moldovenesc “Dimitrie Cantemir”, toate pǎreau a fi şi mai urâte. Ne aflam într-un deşert unde absolut totul era uscat: feţele oamenilor, vorbele lor, chiar şi văzduhul era uscat. Ne sufocam…Păşeam repede ca sǎ ajungem la Oaza de pe strada Odeskaia 75, la Liceul Teoretic “Lucian Blaga”…
Privim peste drum şi, dintr-odatǎ, zǎrim o curte plinǎ cu panglici tricolore. Erau panglicile care şi le-au legat absolvenţii claselor a XII-a ai Liceului “Lucian Blaga”. Baloanele fluturânde, buchetele de flori şi zâmbetele sincere de pe feţele elevilor creau o adevăratǎ sǎrbǎtoare în mijlocul acelui deşert. Aici era! Acea oază de Românism pe care o cǎutam!
Aici era viaţǎ…mişcare…frumos…armonie. Citeste in continuare

Conjunctura internaţională se întoarce atât de urât împotriva noastră, încât Republica Moldova, în mod normal, ar trebui să aibă astăzi cel puţin nişte nelinişti existenţiale. Dar lucrul acesta pare-se că nu se întâmplă. Dimpotrivă. Suntem plini de compasiune faţă de suferinţele altora.

COALIŢIA RUSO-GERAMANĂ ŞI AŞII EUROPENI AI CHIŞINĂULUI

Urmărim cu toţii la televizor cum se scufundă planeta. Cum agonizează UE în pucioasa crizei. Ne crucim văzând zvârcolirile Greciei, Spaniei, Italiei, Portugaliei, ca să nu mai vorbim de noii membri ai Uniunii Europene. Sub semnul întrebării e însuşi proiectul comunitar.

Boala greacă degenerează într-o pandemie politico-economică şi ameninţă să afecteze întregul continent, de la Vest spre Est, inclusiv Rusia. Ne scapă însă că problema cea mare e deja la noi acasă. Realitatea brutală şi crudă din jurul nostru o întrece pe cea străină din televizor. Citeste in continuare

La Chisinau fostul presedinte comunist Vladimir Voronin a cerut dizolvarea Comisiei Ghimpu – comisia care are ca sarcina studierea crimelor comunismului din Republica Moldova. Voronin nu s-a temut nici de Putin, nici de Uniunea Europeana, nu s-a sfiit sa patroneze represiunea manifestarilor anticomuniste din 7 aprilie 2009. Insa Voronin se teme de o comisie de istorici care a reusit sa patrunda in arhivele KGB de la Chisinau si urmeaza sa scoata la iveala adevarul despre crimele comunismului din Basarabia. Istoricul Ion Varta, membru al Comisiei Ghimpu a vorbit pentru ziuaveche.ro despre piedicile in deschiderea arhivelor, despre revelaţiile cutremuratoare din dosarele KGB si despre cel mai mare criminal din istoria omenirii – Vladimir Ilici Lenin.

Cand va publica Comisia Ghimpu raportul despre crimele comunismului din Basarabia? Citeste in continuare

Îmi amintesc un banc de pe timpul URSS. Fiind întrebat cu cine se mărgineşte URSS, Brejnev a răspuns: cu cine vrea. De atunci nu s-au schimbat prea multe. Deşi URSS nu mai există, iar fostele „republici sovietice surori” au devenit state suverane şi independente, când îl întrebi pe Putin unde se termină Rusia, acesta răspunde: acolo unde se termină „străinătatea apropiată”… Ehe-he, când e vorba de ruşi, „străinătatea apropiată” se termină foarte departe sau chiar nu se termină deloc. Adică, se termină acolo unde vrea Putin. Dacă muşchiul lui doreşte să se termine pe Nistru – pe Nistru se opreşte; dacă vrea să fie pe Prut – pe Prut fi-va. Pe Siret sau Milcov nu mai merge, că şi-au băgat americanii avioanele la Constanţa… Dar până la Constanţa – guleai, Vanea!, vperiod! ogoni! – e numai spaţiu rusesc. Citeste in continuare

Problematica restabilirii integrităţii teritoriale a Republicii Moldova a revenit pe masa marilor actori regionali ieri, la Kiev, în cadrul întrevederii dintre preşedinţii rus şi ucrainean, Dmitri Medvedev şi Viktor Ianukovici, care au semnat o declaraţie cu privire la reglementarea transnistreană. Principalele măsuri cuprinse în declaraţie menţionează cadrul de desfăşurare a negocierilor ( 5+2), transformarea misiunilor pacificatoare ( în internaţionale), respectarea suveranităţii şi a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova prin conferirea unui statut special regiunii transnistrene, care să dezvolte un sistem economic, militar şi juridic unic ( nu comun). Poziţia oficială a guvernării de la Chişinău a fost una salutară şi s-a individualizat prin semnalarea necesităţii retragerii contingentului militar rusesc de pe teritorul Republicii Moldova. Citeste in continuare

“Vă spun sincer și în public – eu mă autoidentific ca fiind moldovean. Am tot dreptul să fac acest lucru. Ne-am luptat și vom continuă să luptăm pentru dreptul fiecăruia. Noi, Partidul Democrat suntem o echipă de oameni serioși și considerăm că R. Moldova nu este un proiect temporar”. Acestea sunt principalele declarații lansate de către liderul Partidului Democrat, Marian Lupu, în cadrul unui interviu pentru Eho Moskvî.

Declaraţiile lui Marian Lupu nu puteau rămâne fără ecou. Iată 2 dintre ele:

Opinii: Si eu sunt moldovean domnule Marian Lupu!

Ovidiu Mihalache, colaborator Ziare.com

“O parte din cetatenii Moldovei se autoidentifica cu romanii. Majoritatea se autoidentifica cu moldovenii. Avem si ucraineni si gagauzi si bulgari si rusi – iata de ce vorbeam despre o natiune politica. Noi ii tratam cu respect pe cei ce se considera romani, acesta este dreptul lor de cetatean si este decizia lor”, spune Marian Lupu.

Inalt, frumos, inteligent, cu scoli inalte pe la Moscova, ba si cu niste burse prin Europa, vorbind elegant limba romana, domnul Marian Lupu, cel pe care romanii din Republica Moldova il vedeau deja ca pe un viitor presedinte, ne trazneste brusc cu o declaratie de ne lasa lati! Citeste in continuare

Presa de la Chişinău, dar şi cea de peste Prut, preocupată de chestiuni vitale pentru destinul nostru naţional, cum ar fi, de exemplu, înjurăturile de căruţaş ameţit ale lui Voronin sau cele de oier devenit milionar ale lui Gigi Becali, a trecut falnic şi fără păs peste data de 16 mai, o zi neagră în istoria neamului românesc.

Astfel, pe 16 mai 1812, la Bucureşti este semnat Tratatul de pace ruso-turc potrivit căruia Moldova din stânga Prutului (numită apoi şi Basarabia) este ruptă din trupul Ţării Moldovei şi anexată la Imperiul ţarist. Au trecut de atunci 198 de ani, dar acest pământ aşa şi nu şi-a mai găsit liniştea. Două secole de umilinţă, deznaţionalizare, rusificare, sovietizare, comunizare, foamete organizată, deportări, lagăre de concentrare… Convulsiile „geopolitice” în care se zbate astăzi R. Moldova îşi au începutul în acel „tratat de pace” de la Bucureşti. Citeste in continuare

La un an şi ceva de la evenimente din aprilie 2009, investigarea acestora a depăşit foarte puţin etapa iniţială, bazată pe ghicitul pe petalele de romaniţă: „mă iubeşte – nu mă iubeşte”. Comisia parlamentară specială de anchetă, care şi-a prezentat raportul acum zece zile, a concluzionat, prin membrii săi din cadrul Alinanţei pentru Integrarea Europeană (AIE), că „nu a avut loc tentativă de lovitură de stat”. În acelaşi timp, opoziţia comunistă şi reprezentanţii săi în Comisie reiterează poziţia potrivit căreia „tentativa de lovitură de stat a avut loc”. Dar exact acelaşi lucru se „ghiceşte” deja de un an şi ceva: „mă iubeşte – nu mă iubeşte”.

În fond, nici o parte, nici alta, nu şi-a argumentat poziţia, pentru că nu a putut – sau nu a vrut – să răspundă la principalele întrebări privind organizatorii, provocatorii şi executanţii actelor de vandalism în urma cărora au fost devastate clădirile Parlamentului şi Preşedenţiei. Toate celelalte acţiuni din acea perioadă fie că s-au desfăşurat în limitele normalului şi democraţiei (întruniri, marşuri, lozinci, declaraţii de protest, etc.), fie că şi-au identificat „eroii”, de exemplu poliţiştii şi judecătorii implicaţi în maltratarea protestatarilor în Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN) şi în comisariatele de poliţie. Este adevărat, că „eroii” respectivi au fost identificaţi mai degrabă în pofida eforturilor depuse de Comisia parlamentară specială, decât în rezultatul acţiunilor ei. Citeste in continuare

Dintr-un comunicat de presă difuzat joi aflăm că “Procuratura Generală exercită urmărirea penală în cauza privind evenimentele care au avut loc la 6 – 7 aprilie 2009 în capitală şi întreprinde un set de măsuri orientate spre identificarea organizatorilor, conducătorilor şi instigatorilor dezordinilor în masă. Deoarece dosarul este de mare rezonanţă, procurorii solicită sprijinul societăţii civile întru stabilirea tuturor circumstanţelor cauzei şi a persoanelor implicate în acţiunile de acum un an.”. Şi găsim apoi poze cu unii din manifestanţii din 7 aprilie:

Din Ziarul de Gardă aflăm că 24 de poliţişti suspendaţi în legătură cu imaginile video din noaptea de 7-8 aprilie 2009, unde mai mulţi poliţişti lovesc cu picioarele în tineri, au fost restabiliţi în funcţie de către ministrul de Interne, Victor Catan. Citeste in continuare

Rusia a organizat pe 9 mai 2010 o paradă memorabilă la care au participat 10 mii de militari, cea mai mare din 1991 încoace. Dincolo de aceste parăzi există însă anumite mesaje… Anumite mesaje şi multă propagandă. Agenţia France Presse relua într-o depeşă, luni, o declaraţie făcută în Piaţa Roşie de o femeie, de o persoanà anonimă deci. Ea spunea: “tot acest armament care defilează îţi produce o senzaţie foarte agreabilă pentru că îţi dai seama că este destinat să te apere”. Iată o declaraţie care spune de fapt totul. Femeia era impresionată, entuziasmată, mîndră de ţara ei. Puterea şi-a atins scopul, pentru că reacţia acestei femei este de fapt reprezentativă pentru ce au simţit ruşii în general.

După perioada de ezitări, de tranziţie, de slăbiciune, iată cà poporul rus are din nou parte de spectacolul cu care s-a mai întîlnit şi pe vremea lui Stalin, şi pe vremea lui Brejnev: cel de exaltare al mîndriei naţionale prin etalarea puterii militare a naţiunii.

O stratagemă veche de cînd lumea, de cînd există Citeste in continuare

Am un ritual: primul lucru pe care îl fac atunci când mă trezesc dimineaţa este acela de a deschide calculatorul pentru a citi ştirile. De-i frig, de plouă, de bate vântul, în fiecare dimineaţă execut cu stricteţe acest ritual.

Ziua de astăzi nu a fost o excepţie. Prima ştire care mi-a sărit în ochi a fost cea despre deblocarea economică a Transnistriei de către Rusia şi Ucraina. Mai întâi UNIMEDIA, apoi şi celelalte publicaţii online, căci aşa este la noi în presă: dă-i cu COPY, dă-i cu PASTE… . Citeste in continuare

Acum vreo trei ani propuneam să medităm cum vom marca, în 2012, două sute de ani de la anexarea în 1812, de către Rusia ţaristă, a Moldovei din stânga Prutului. După apariţia articolului un cititor (care s-a prezentat Toma Necredinciosul) mi-a telefonat, făcând o remarcă… inspirată: Totul va fi bine, maestre, programul manifestărilor sărbătorii va fi elaborat la Moscova. Accentuez, aşa a zis: sărbătorii.

Când, recent, actuala conducere (liberală şi democratică) a decis ca RM să participe pe 9 mai cu un detaşament de militari la parada militară de la Moscova, cu prilejul împlinirii a 65 de ani de la încheierea „marelui război pentru apărarea patriei”, acelaşi Toma Necredinciosul a observat maliţios: Vezi, maestre, pregătirile pentru sărbătoarea din mai 2012 merg bine… Vineri seară, Toma Necredinciosul m-a sunat ca să-mi mai picure un strop de venin în suflet: Felicitări, maestre, idolul şi protejatul dumitale, Vlad Filat, a băut şampanie, împreună cu Voronin, la recepţia de la Ambasada Rusiei, în legătură cu sărbătoarea biruinţei poporului sovietic asupra Germaniei naziste şi a României fasciste… Sunt obişnuit cu insinuările şi calomniile de tot felul – cei peste 15 ani de ziaristică mi-au creat o anumită imunitate faţă de asemenea împunsături. Şi totuşi, dacă problema există?

1. Proiecte politice pentru R. Moldova

Într-un editorial mai recent îi reproşam actualei Alianţe de guvernământ că nu are un proiect politic de viitor pentru RM. Reproşul a provocat strigăte nedumerite din partea unor lideri ai AIE: „Cum n-avem!? Avem!!!”… Fiind convins că nu există, mă întrebam, atunci, care-i acest proiect? Acum nu mai sunt atât de convins că AIE nu are un proiect politic de viitor. Dar care e? Să facem o „excursie” rapidă prin istoria de 20 de ani a proiectelor statului RM. Căci, de când este „independentă”, au existat câteva proiecte privind „Statul Independent şi Suveran R. Moldova”.

Primul a fost proiectul unionist. Citeste in continuare

Cunoscut drept senior al Bucureştilor, istoricul Neagu Djuvara le-a spus studenţilor basarabeni de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi că deşi este foarte bătrân, îşi doreşte cu ardoare să vadă cu ochii lui refăcută graniţa pe Nistru.

„Noi avem o monedă de schimb cu Ucraina – Transnistria. Noi trebuie să le dăm Transnistria, cu condiţia ca Ucraina să refacă puţin graniţele de sud şi de nord ale Moldovei. În acelaşi timp, pentru că avem în Transnistria peste 40% populaţie românească, le vom zice locuitorilor de acolo că cine vrea să revină în Moldova o poate face oricând. Care vrea să se întoarcă le dăm pământuri la noi. Dar şi invers, cine vrea să rămână acolo pentru a deveni cetăţeni ai Ucrainei, o poate face fără probleme”, spune istoricul. Citeste in continuare

Podul de flori este titlul generic al unei acţiuni populare desfăşurate în mai 1990 şi iunie 1991de românii de pe cele două maluri ale Prutului. Pe fondul dezmembrării URSS-ului, cei de acelaşi sânge, separaţi după 23 august 1944, s-au putut în sfârşit regăsi.

Treptat, pe măsură ce noii servitori ai intereselor ruseşti din cele (deja) două state cu populaţie majoritar românească au căpătat stabilitate pe scaunul puterii, momentul efervescenţei populare a început să fie luat în derizoriu iar subiectul firesc al UNIRII românilor să fie un subiect tot mai depărtat, suprimat de nenumărate analize şi analişti, de preconcepţii cauzate de lipsa de cunoaştere şi mai ales, de un sentiment de neputinţă.

Astfel, generaţia mea a crescut cu titluri de genul “Podul de flori s-a veştejit“, Podul de flori s-a transformat în pod de tutun sau Podul de ghimpi peste Prut. La o căutare mai atentă despre subiect, cei interesaţi dau peste alte “piste” ale teoriei conspiraţioniste, mereu prezentă în asemenea momente. Putem vedea astfel în cartea reîntregirea României, de Gheorghe Gavrilă Copil, cum momentul a fost deturnat de reprezentanţii FSN, sau în teoriile unor istorici, cum au ieşit din România peste 25 de mii de terorişti sovietici, activi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Nu că fiecare teorie nu ar avea adevărul ei, dar NU ASTA E IMPORTANT. Podul de flori a fost ceea ce pentru cele două Germanii a fost dărâmarea Zidului Berlinului. La Podul de flori au participat peste 1 milion de persoane, iar asta certifică că poporul român şi-a făcut datoria. Voinţa populară a fost clară, mai departe politicienii sunt cei care au trădat.
Citeste in continuare