Mi-am pus întrebarea: câţi dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului trec printr-o stare de uşor disconfort atunci când privesc harta actuală a României? Nu mi-am pus-o ca să găsesc un răspuns imediat. Ci ca să mă ajute să-mi continui gândul. Uneori, avem nevoie de întrebări   care să  genereze o avalanşă de gânduri, iar acestea să se materializeze în ceva care poate fi comunicat şi altora. Mie întrebarea anterioară mi-a generat alta: “De ce ar trebui un român de pe malul stâng sau drept al Prutului să nu îndrăgească actuala configuraţie a hotarului estic al României?” În mod logic, sentimentul frustrării faţă de o stare conştientizată ca anormală este cu atât mai mare cu cât pierderea, lipsa care produce anormalitatea este mai semnificativă. Astfel, dacă există oameni care au pierdut mai mult decât alţii, este în firea lucrurilor ca aceştia să fie mai hotărâţi să-şi recapete ceea ce au pierdut, să vrea să revină la starea de normalitate. Citeste in continuare

Prim-ministrului Republicii Moldova, Vlad Filat; Presedintelui Parlamentului, Presedintelui interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu; Ministrului Culturii, Boris Focsa; Ministrului Educatiei, Leonid Bujor; Presedintelui Comisiei Parlamentare pentru Cultura, Educatie, Cercetare, Tineret, Sport si Mass-media, Corina Fusu.

Initiatorii actiunii ANTI-TANC isi propun sa determine sensibilizarea publicului, precum si a guvernarii pro-europene reprezentata de Alianta pentru Integrare Europeana, in legatura cu prezenta tancurilor sovietice amplasate pe post de monumente istorice pe teritoriul Republicii Moldova.

Consideram ca aceste vestigii de trista faima ale epocii sovietice, de rand cu sarma ghimpata care margineste raul Prut constituie elemente ale ocupatiei straine si dauneaza demersurilor europene asumate de AIE si sustinute de majoritatea cetatenilor RM. Citeste in continuare

Pentru a contribui la reuşita noastră comună este nevoie să te înscrii în grupul ANTI-TANC de pe reţeaua socială Facebook. Aderenţa la un grup de pe Facebook este mult mai credibilă decât semnarea unei petiţii online, or dincolo de numele şi e-mailul pe care îl lasă semnatarii, membrii grupului îşi afişează poza, precum şi multe alte date personale.

Conştiinţa naţională şi demnitatea românilor moldoveni din stânga Prutului nu a fost niciodată înăbuşită, la fel cum niciodată nu au încetat să existe iniţiative ale acestora de a se lepăda de toate cele care au atentat la aceasta. Citeste in continuare

O fantomă bântuie azi Republica Moldova – fantoma unionismului. Mulți au crezut-o izgonită pentru totdeauna, congelată de frigul constant al erei glaciare 2001-2009. Alții au pretins chiar că aceasta nici n-a existat vreodată, că ar fi un produs exotic, ”băgat” pe gâtul bravei ”nații” moldovenești de către emisarii ”ultimului imperiu al Europei”.

Cu toate acestea, votul popular din 29 iulie a adus la putere o persoană care se declară a fi unionist. Mihai Ghimpu, președintele parlamentului și președintele interimar al republicii, este primul oficial de rang înalt care-și declară public aderența la ideea reunirii celor două state românești, de la declararea independenței încoace. Chiar dacă acesta nu va promova, în calitățile sale oficiale, o politică îndreptată spre unirea cu România, prioritare fiind acum ieșirea din criză, asigurarea drepturilor și libertăților democratice și eradicarea sărăciei, consider că avem tot temeiul să spunem că spectrul unionismului începe să redevină palpabil, recăpătându-și vigoarea de odinioară. Este o dovadă a faptului că oricât de mult ar fi promovat fosta guvernare ideea ”apărării statalității”, realitatea politică a existenței celor două state nu poate surclasa realitatea etno-culturală și lingvistică. Fapt care ne obligă tot mai mult să medităm asupra a ceea ce înseamnă azi ideea de reunificare  a națiunii române și ce forțe, din punct de vedere social și politic, are ea în spate. Citeste in continuare

În acest articol vom vorbi despre coeziunea dintre oameni. O coeziune care, timp de două secole, a fost prejudiciată de vitregiile istoriei. Şi care, acum capătă şanse să se refacă. Cum anume? Prin ”pansarea” rănilor deschise, adică trecerea cât mai frecventă a graniţei de pe Prut.

Din păcate, în România încă mai predomină o serie de stereotipuri legate de Republica Moldova. De la ”pe străzile voastre circulă tancurile?” la ”voi aveţi lumină?” nu e o distanţă prea mare. Pentru mulţi dintre românii din ţară Basarabia este încă prea puţin cunoscută. Ei n-au fost niciodată acolo. Chiar dacă mulţi dintre ei cunosc cu ochii închişi străzile Barcelonei sau ale Parisului.

La fel ca în lumea medievală, când necunoaşterea suprafeţei întregii planete îi făcea pe bunii creştini din Europa să presupună că noile continente sunt populate cu monştri zoo- şi antropomorfi, puţinii români care merg, din an în Paşte, în Moldova, sunt foarte surprinşi să vadă inscripţii în româneşte, să audă lumea pe stradă vorbind în română.

Mai au românii din dreapta Prutului un nărav: întotdeauna accentuează diferenţa dintre un mal şi celălalt. Replica: ”Nu vin la voi pentru că…” e simptomatică. Acest la voi se aplică în cazul ungurilor, bulgarilor… dar şi în cazul românilor din stânga Prutului. La voi înseamnă că Republica Moldova e o ţară străină României. Înseamnă că se şi doreşte ca ea să rămână aşa în continuare.

Între ţigările ieftine, vinul bun, ”limba moldovenească”, Voronin, impresiile pe care le au românii din dreapta Prutului despre confraţii lor de peste râpă variază foarte mult. Unii îi tratează pe basarabeni cu milă. Alţii, cu îngăduinţă. Alţii se tot oftică de fiecare dată când cineva aduce vorba la cei ”de dincolo”. Foarte puţini, însă, preferă să rupă cercul vicios şi să înceapă să cunoască în mod real Republica Moldova.

Şi nu e greu deloc, să ştiţi! În loc să asculţi impresiile unora, de ce să nu mergi la gara Filaret, unde ai microbuze care te duc la Chişinău în 7-8 ore cu preţuri destul de acceptabile, să petreci un anumit timp în oraş şi (e de preferat) în afara lui, vizitând şi alte locuri din Basarabia, şi să te întorci înapoi când vei dori tu? De ce să te bazezi la nesfârşit pe părerile altora, când poţi să ţi-o faci pe a ta proprie?

Românii din ţară trebuie să meargă în Basarabia nu ca simpli turişti străini. Asta pentru că Basarabia nu e o ţară străină de România. Ei trebuie să conştientizeze că mergând peste Prut efectuează, în mod simbolic, un act de reîntoarcere la unitatea pierdută a poporului, de cicatrizare a rănilor provocate pe parcursul secolului XX de către forţele ostile integrităţii teritoriale a naţiunii române. Numai prin cunoaşterea situaţiei din Basarabia, prin cunoaşterea reciprocă dintre oameni se va putea cândva reface ceea ce s-a pierdut în 1940.

Autor: Dan Nicu. Acest articol a apărut şi la Vocea Basarabiei, Romanian Global News, Expresul de Sud, Jurnalul de Botoşani, Necenzurat,  Optimal Media, Curaj.

Pe 1 decembrie 2009, cu toţii la Chişinău pentru ziua naţională a românilor!