Academicianul Florin Constantiniu este unul dintre cei mai importanti istorici europeni ai zilelor noastre, unul dintre putinii care a avut curajul in perioada ceausista sa le vorbeasca studentilor sai despre inrobirea Basarabiei de catre Rusia. Este cunoscut, in special, si ca autor al volumului „O istorie sincera a poporului roman.” “In atatea cazuri, pacatele de azi sunt pacatele de ieri, repetate, agravate, tocmai pentru ca au fost ascunse, iar istoricii, de teama ca li se va reprosa lipsa de patriotism, au preferat sa taca”, sustine insusi Florin Constantiniu.”
Cu riscul de a fi mereu un intelectual incomod, la 20 de ani de la Revolutie, domnia sa ne indeamna sa cunoastem adevarul si sa iesim din periferia Europei printr-un proiect national de succes, ce ne-ar individualiza.
„Educatia civica romaneasca a basarabenilor revine intelectualilor din ambele tari”
- Stimate domnule Florin Constantiniu, cum apreciati actualele relatii dintre Romania si Republica Moldova?
- Intai de toate, nu ne cunoastem aproape deloc. Nici dvs. nu stiti exact ce se intampla in Romania, iar noi inca mai putin decat dvs. stim ce se intampla in Basarabia. Nu vi se pare ciudat ca, desi mereu declaram ca suntem frati, surori etc., nici intr-un chiosc din Bucuresti nu exista niciun ziar din RM? Atunci care sunt mijloacele pentru a ne pune la curent cu viata publica de peste Prut? Cred ca aceasta necunoastere reciproca se rasfrange profund negativ in raporturile noastre de a ne reuni frontierele.
- Ce initiative ati fi asteptat din partea ambelor state?
- Eu nu am incredere in initiativele de stat, pentru ca acestea sunt intotdeauna subordonate intereselor politice ale celor care detin puterea. De exemplu, actuala putere de la noi joaca aceasta comedie a devotamentului pentru unitatea nationala – sa-i avem pe basarabeni alaturi. In realitate, nici nu-i pasa de ei. E un mijloc de a castiga popularitate.
- Totusi, anual, Romania acorda fonduri substantiale pentru activitatea mai multor institutii din RM. Ce ar putea face mai mult de atat?
- Ceva trebuie facut, ca lumea de acolo sa creada in aceasta comedie politica. Nu este vorba de ce ar putea face mai mult. In ultima instanta, obiectivul nostru trebuie sa fie refacerea Romaniei Mari. Sa avem din nou teritoriile, care le-am pierdut in 1940, cu exceptia Cadrilaterului. Acolo e o problema deosebita, cea a Sudului Dobrogei. Dar, in privinta Basarabiei, Nordului Bucovinei si a tinutului Herta, convingerea mea este ca obiectivul romanilor din Statul Roman, a RM si Ucainei trebuie sa fie refacerea unitatii romanesti. Dovada cea mai buna ca actuala putere – chiar daca trimite bani acolo – nu a fost deloc interesata ca, in 2007, cand se putea renegocia Tratatul cu Ucraina, care i-a conferit acesteia inca din 1997, titlul de drept asupra pamanturilor romanesti anexate, pe care nu l-a avut niciodata (nici chiar URSS in unele privinte). Putea fi contestat. Romania daca ar fi mers la Curtea Internationala de Justitie de la Haga, ar fi avut castig de cauza in problema aceasta. Actuala putere in 2007 nici nu si-a pus problema renegocierii tratatului in cauza sau sa anunte ca nu este de acord cu clauzele lui, chiar daca, desigur, Ucraina n-ar fi acceptat aceasta idee. Macar s-o fi pus.
„Sunt profund nemultumit de felul cum gestioneaza puterea relatia cu romanii de pretutindeni” Citeste in continuare























